ICCJ. Decizia nr. 5457/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5457
Dosar nr. 5319/1/200.
Nr. vechi 1227/2005
Şedinţa publică din 5 iunie 2006
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 4572/2003, reclamanţii O.Ş. şi O.E. au chemat în judecată pe pârâţii D.G. şi D.D., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi în anul 1995.
Prin sentinţa civilă nr. 223 din 6 ianuarie 2004 Judecătoria Constanţa a admis cererea şi a constatat nulitatea absolută a contractului, reţinând în motivarea soluţiei faptul că a lipsit un element al actului juridic pentru a fi valabil şi a produce efecte juridice, respectiv, preţul, care nu a fost plătit de către cumpărători.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul D.D., care a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea din 8 iunie 2004 instanţa a suspendat judecata apelului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului de partaj aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, cu motivarea că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost inclus şi în masa partajabilă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii, susţinând caracterul ei nelegal, întrucât incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a fost apreciată în mod greşit.
Astfel, s-a arătat că nu dezlegarea acţiunii în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare depinde de rezolvarea partajului ci invers, modalitatea în care se rezolvă problema desfiinţării contractului are consecinţe asupra partajării bunurilor, în ipoteza în care s-ar dispune repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului, imobilul ar reveni în patrimoniul recurenţilor şi nu ar mai putea face obiect al împărţelii judiciare între foştii soţi, intimaţii D.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
- În speţă, instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., atunci când a suspendat judecata cauzei având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, apreciind că soluţionarea acesteia depinde de cea în care s-a pus problema partajării bunurilor dobândite de către intimaţii D.
Faptul că în paralel se desfăşoară un proces de partaj, în masa bunurilor fiind inclus şi imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, nu constituie un impediment în continuarea judecăţii asupra valabilităţii acestui act de înstrăinare.
Dimpotrivă, aşa cum se arată şi în motivele de recurs, soluţionarea cererii vizând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare este cea care poate avea consecinţe asupra partajului, pentru că în funcţie de respectiva soluţie (menţinerea sau desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare), bunul va fi inclus sau nu în masa partajabilă.
În consecinţă, constatându-se o greşită aplicare în cauză a textului procedural şi faptul că nu s-a intrat în cercetarea fondului, urmează ca în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul să fie admis, casată încheierea şi cauza trimisă spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii O.Ş. şi O.E. împotriva încheierii din 8 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 576/C/2004.
Casează încheierea şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecării apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5465/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5205/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
