ICCJ. Decizia nr. 5465/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5465
Dosar nr. 23107/1/200.
Nr. vechi 7178/2005
Şedinţa publică din 5 iunie 2006
Constată că prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. 207/2002, petenta S.(I.)G.E.B.(născută P.) a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Dumbrăviţa, anularea dispoziţiei nr. 1997/2001 emisă de acesta, constatarea faptului că imobilul ce a făcut obiect al notificării, constând în casă de locuit şi teren aferent, a fost preluat abuziv în proprietatea statului şi restituirea lui în natură.
Pe parcursul desfăşurării judecăţii în primă instanţă, cadrul procesual a fost modificat în sensul că, urmare a decesului contestatoarei, poziţia procesuală a acesteia a fost preluată de fiica sa, S.J.G., în calitate de moştenitoare.
Prin sentinţa civilă nr. 840 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Maramureş a admis contestaţia formulată, a anulat dispoziţia atacată şi a dispus transmiterea notificării reclamantei, spre competentă soluţionare, în vederea stabilirii despăgubirilor băneşti, Prefecturii judeţului Maramureş.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut faptul că reclamanta este moştenitoarea proprietarului tabular al imobilului în litigiu; terenul a fost preluat în baza Legii nr. 187/1945, pe acesta aflându-se şi două construcţii edificate cuprinse în schiţa cadastrală a Primăriei comunei Dumbrăviţa.
Cum petenta are calitatea de persoană îndreptăţită, în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 se impunea transmiterea notificării acesteia la Prefectură în vederea stabilirii despăgubirilor băneşti; în acest sens s-a dat soluţia asupra notificării, după anularea dispoziţiei.
Împotriva sentinţei a declarat apel Primarul comunei Dumbrăviţa, care a criticat soluţia sub aspectul netemeiniciei, arătând că nu a ţinut cont de probele administrate în cauză şi sub aspectul nelegalităţii, susţinând că imobilul ce face obiect al litigiului nu intră sub incidenţa reglementării Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 251/A/2005 Curtea de Apel Cluj a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiate.
În considerentele deciziei s-a reţinut că terenul ce a aparţinut autorului reclamantei, proprietarul tabular P.F., a fost preluat în temeiul Legii nr. 187/1945 (o suprafaţă de 22 ha şi 5787 mp), având categoria de folosinţă fânaţ şi livadă cu pomi. Terenul a fost atribuit cetăţenilor comunei, cărora li s-au eliberat titluri de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
În privinţa construcţiei ce ar fi existat pe terenul expropriat, s-a constatat că nu au fost făcute probe cerute, întrucât din registrele de evidenţă a persoanelor împroprietărite rezultă că pe terenul în litigiu nu exista în anul 1945 nici o construcţie; planul funciar prezentat instanţei cu ocazia cercetării la faţa locului marchează două construcţii, dar schiţa datează din anul 1913.
Instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, stabilind că terenul expropriat de la autorul reclamantei în baza Legii nr. 187/1945 este situat în extravilanul localităţii; că acest imobil, dat fiind regimul lui juridic nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, fiindu-i aplicabile prevederile legii fondului funciar.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând următoarele:
- Soluţia instanţei de apel este nelegală întrucât înlătură în mod greşit aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 la situaţia imobilului ce a făcut obiect al notificării.
Astfel, nu s-a pretins restituirea terenului agricol atribuit ţăranilor prin Legea reformei agrare nr. 187/1945, ci s-au cerut despăgubiri pentru construcţiile demolate şi terenul aferent acestora.
În aceste condiţii, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, primăria trebuia să transmită dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti prefecturii, indiferent de faptul că edificatul a existat în intravilanul sau extravilanul localităţii.
Intimatul avea obligaţia, constatând că nu mai există construcţia, să transmită notificarea Prefecturii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursurilor, arătând că în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi că, potrivit actelor depuse la dosar nu a rezultat că la data preluării imobilului ar fi existat pe teren vreo construcţie de tip casă, conac.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
- Instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la natura imobilului a cărui restituire s-a cerut.
Înlăturarea prevederilor Legii nr. 10/2001 de dispoziţiile legilor fondului funciar se face în măsura în care acestea din urmă ar fi incidente pentru că imobilele ar intra în sfera lor de reglementare.
În speţă, notificarea transmisă de reclamantă a privit casă de locuit şi terenul aferent, astfel încât aprecierile făcute în legătură cu cele 22 ha teren extravilan care au împroprietărit pe cetăţenii comunei (eliberându-li-se şi titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991) depăşesc limitele judecăţii ce a învestit instanţa.
Natura imobilului a cărui restituire s-a cerut (teren construit) intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, în sensul rezultat din dispoziţiile art. 6 ale acestui act normativ.
Faptul că respectiva construcţie nu ar fi existat este contrazisă de extrasul din cartea funciară (fila 42, fond), coroborat cu planşa foto (fila 120, fond).
Momentul demolării acestei construcţii, deşi controversat (reprezentantul intimatului susţinând că demolarea s-a făcut în anul 1949, fila 48, fond; contestatoarea indicând ca dată probabilă, anul 1960, conform raportului de expertiză, fila 56, fond) se situează după anul 1945 şi după preluarea bunului în proprietatea statului.
Împrejurarea că în procesul-verbal depus de intimat la dosar (fila 112, fond), întocmit urmare a preluării terenului în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945 nu se face nici o referire şi la construcţie (conac), nu poate duce la concluzia, reţinută de instanţa de apel, a inexistenţei construcţiei la momentul preluării.
Respectivul proces-verbal a privat doar parcelarea terenului agricol, aşa încât nu putea cuprinde şi date referitoare la construcţie şi curtea aferentă acesteia.
Pentru considerentele arătate, urmează să se constate că instanţa de apel a procedat greşit înlăturând aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu trimiterea la art. 8 alin. (1) din acest act normativ.
În speţă, natura imobilului impune soluţionarea notificării în termenii prevăzuţi de Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, reţinându-se incidenţa motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează să fie admis şi modificată Decizia tribunalului, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.J.G. împotriva deciziei civile nr. 251/A din 4 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Dumbrăviţa împotriva sentinţei civile nr. 840 din 10 septembrie 2004 a Tribunalului Maramureş, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5498/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5457/2006. Civil → |
|---|
