ICCJ. Decizia nr. 551/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 551.
Dosar nr. 922/1/200.
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 2 februarie 2005, reclamanţii B.M.A.M. şi B.L.V. au solicitat instanţei să constate nulitatea absolută (nelegalitatea aplicării) Decretului nr. 92/1950, în ceea ce priveşte imobilul situat în Cluj-Napoca, A şi să constate nulitatea absolută a actelor administrative emise în legătură cu acest teren, precum şi în legătură cu imobilul-teren identificat cu nr. top 11115/1 în C.F. Cluj, pentru lipsa obiectului şi cauză ilicită.
De asemenea, au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la recunoaşterea dreptului de proprietate şi la predarea în posesie reclamantului B.M.A.M. a terenului prevăzut cu nr. top 1115/2 şi să oblige pârâţii la ridicarea construcţiilor aflate pe terenurile în litigiu ori, în subsidiar, să fie atribuite aceste construcţii reclamanţilor şi să se dispună evacuarea pârâţilor de rândul 6-12 din aceste imobile.
Prin sentinţa civilă nr. 845 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţi şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea, cu motivarea că aceasta este o veritabilă acţiune în revendicare imobiliară şi, prin urmare, terenul făcând obiectul Legii nr. 10/2001, ea nu poate fi admisă, raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, solicitând desfiinţarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Verificându-şi competenţa materială, Curtea de Apel Cluj a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă în soluţionarea apelului declarat de reclamanţi.
În consecinţă, prin încheierea nr. 851 din 4 noiembrie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reţinând în considerente că, după data introducerii acţiunii (2 februarie 2005), a intervenit o modificare a normelor procedurale care reglementează competenţa după materie a instanţelor judecătoreşti.
Astfel, din perspectiva ultimelor modificări aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, competenţa în primă instanţă ar aparţine, în cauza de faţă, Judecătoriei Cluj-Napoca, urmând ca apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă să fie soluţionat de tribunal ca instanţă de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu trimitere la prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în redactarea acestui text de lege la data de 7 iulie 2005 şi art. II lit. b) din Legea nr. 219/2005 şi solicitând casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei curţii de apel, întrucât soluţia de declinare a competenţei este nelegală.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Criticile formulate de recurenţi sunt întemeiate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind incidente în cauză deoarece greşit, prin hotărârea atacată, Curtea de Apel Cluj a calificat acţiunea ca fiind de drept comun şi a reţinut că instanţa competentă material să soluţioneze pricina în apel este tribunalul.
Reclamanţii au solicitat prin acţiunea introductivă restituirea unui imobil preluat în mod abuziv de către stat, precum şi constatarea nulităţii absolute (nelegalitatea aplicării) a Decretului nr. 92/1950, respectiv a actelor administrative subsecvente naţionalizării.
Este evident că acţiunea reclamanţilor are ca principal capăt de cerere restituirea imobilului preluat abuziv de către stat, cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, cum de altfel a şi stabilit instanţa de fond (Tribunalul Cluj).
Pe de altă parte, ca un argument în plus adus faptului că terenul revendicat face obiectul Legii nr. 10/2001, trebuie menţionat că în vederea restituirii respectivului imobil a fost formulată notificarea nr. 305 din 8 februarie 2002 de către reclamantul B.M.A.M.
Prin urmare, obiectul principal al acţiunii introductive fiind revendicarea imobilului trecut abuziv în proprietatea statului, cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, celelalte două petite având caracter subsidiar, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului (care de altfel a şi judecat pricina în fond), iar curtea de apel este instanţa competentă să soluţioneze apelul.
În consecinţă, în mod greşit Curtea de Apel Cluj a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Cluj, fără să exercite controlul judiciar al sentinţei apelate în raport cu motivele de apel formulate de reclamanţi.
Pentru considerentele expuse anterior, se va admite recursul declarat de reclamanţi, se va casa încheierea nr. 851 din 4 noiembrie 2005 pronunţat de Curtea de Apel Cluj şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.M.A.M. şi B.L.V. împotriva încheierii nr. 851/A din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 554/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5407/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
