ICCJ. Decizia nr. 5576/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5576
Dosar nr. 2588/101/2006
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. supra asupra cauzei civile de faţă reţine cele ce urmează :
Reclamantul B.N. prin cererea înregistrată iniţial la 15 august 2006 pe rolul Judecătoriei Orşova şi ulterior, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 537 din 21 noiembrie 2006, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orşova, retrocedarea în natură a terenului în suprafaţă de 685 mp situat în Orşova, ce a aparţinut mamei sale, imobil ce a trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 299/1986, conform dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974.
Pe parcursul procesului au intervenit în favoarea pârâtei Primăria Orşova, numiţii P.D. şi P.E.
Instanţa, prin sentinţa civilă nr. 297 din 10 mai 2007, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intervenienţii accesorii şi a respins contestaţia ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa hotărârea menţionată, instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 12001 C. civ., întrucât nu există identitate de părţi şi obiect între prezenta cauză şi cea soluţionată, irevocabil prin sentinţa civilă nr. 466 din 30 mai 2001.
Reclamantul a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 278 din 21 iunie 2003 abia la data de 15 august 2008, cu încălcarea termenului de 30 de zile instituit de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 903 din 6 decembrie 2007, a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei menţionate, pe care a desfiinţat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi pentru considerentele ce urmează:
În cauză, nu există dovezi din care să rezulte că pârâta a respectat dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. în ceea ce priveşte comunicarea dispoziţiei nr. 278/2003. Astfel, dispoziţia a fost primită la 26 iunie 2003 sub o semnătură indescifrabilă, lângă aceasta apărând tot indescifrabil numele procuratorului I.D.G.
În condiţiile în care la dosarul cauzei nu există procura dată lui I.D.G., iar reclamantul a precizat că procura dată a fost revocată, instanţa a apreciat că, în lipsa unei dovezi certe cu privire la comunicarea dispoziţiei, reclamantul se află încă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Orşova şi intervenienţii în interesul Primăriei, P.D. şi P.E.
Recurenţii critică Decizia sub aspectul greşitei interpretări a dispoziţiilor ce reglementează modalitatea de comunicare a dispoziţiilor/deciziilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul dispoziţiei la 26 august 2003 prin declaraţia notarială autentificată sub nr. 1382/2003 la BNP G.P. al Statului New York.
În dovedirea recursurilor au fost ataşate copiile notificării formulate de B.N., a procurii date de către reclamant numitului I.D.G., dispoziţiei nr. 278/2003, a procesului-verbal încheiat la sediul Primăriei Municipiului Orşova la 23 iunie 2003, a opis-ului dosarului B.N., a declaraţiei notariale dată de B.N. în Statele Unite ale Americii, a acţiunii formulate de reclamant la 25 martie 2003, a cererii de renunţare la judecată formulată de reclamant în dosarul nr. 6646/2003 şi sentinţa civilă din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Mehedinţi pronunţată în dosarul nr. 6646/2003.
Analizând Decizia prin prisma motivului de recurs invocat, a probatoriilor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează :
Urmare a notificării formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul Municipiului Orşova, prin dispoziţia nr. 278 din 26 iunie 2003, a respins cererea de restituire în natură a imobilelor notificate deoarece imobilul a fost înstrăinat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, stabilind la art. 2 valoarea echivalentă a imobilelor imposibil de restituit.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) Decizia/dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptăţită în termen de 30 de zile de la comunicare.
Reclamantul a invocat necomunicarea conform dispoziţiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., întrucât mandatul acordat lui I.D.G. fusese revocat , pe de o parte, iar pe de altă parte, că menţiunile despre comunicare aflate pe decizie sunt indescifrabile, astfel încât se află încă în termenul dispus de lege pentru contestarea dispoziţiei.
Apărarea formulată este nefondată întrucât reclamantul, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 6646/2003, a solicitat „reevaluarea imobilului cerut a-i fi restituit în natură şi care nu mai poate fi retrocedat din motivele invocate… în dispoziţia nr. 278/2003" ( fila 69 dosar fond ).
Prin sentinţa civilă de la 25 noiembrie 2004 s-a constatat perimată acţiunea având drept obiect cele mai sus arătate ( fila 68 dosar fond) .
De asemenea, din conţinutul declaraţiei notariale din 26 august 2003 dată în faţa notarului public al Statului New York, G.P., rezultă că reclamantul a solicitat „acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în privinţa dispoziţiei nr. 278 emisă la 26 iunie 2003 în Municipiul Orşova, dat fiind faptul că s-a respins cererea de redobândire în natură a proprietăţii situată în Orşova, judeţ Mehedinţi" (fila 71 dosar fond).
Din conţinutul acestor înscrisuri, rezultă că reclamantul luase la cunoştinţă de conţinutul dispoziţiei încă din 26 august 2003, dată la care a solicitat eliberarea de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Că reclamantul a cunoscut măsurile dispuse de unitatea deţinătoare prin dispoziţia contestată, rezultă şi din cererea de chemare în judecată formulată în anul 2003 soluţionată prin sentinţa de la 25 noiembrie 2004 în sensul constatării intervenirii perimării cererii de chemare în judecată.
Drept urmare, susţinerile reclamantului în sensul că dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu i-a fost comunicată, sunt infirmate de înscrisurile mai sus arătate.
De precizat că recursul declarat de P.D. şi P.E. este admisibil dat fiind calitatea lor de intervenienţi în interesul pârâtului, recursul fiind declarat în temeiul acestei calităţi procesuale şi nu în calitate de intervenient principal, terţ faţă de dispoziţia contestată.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312, alin. (1), (2) şi (3) cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile declarate, va casa Decizia şi, drept consecinţă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 referitoare la termenul în care poate fi contestată dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Orşova şi de intervenienţii P.D. şi P.E. împotriva deciziei nr. 903 din 6 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia şi respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N. împotriva sentinţei nr. 297 din 10 mai 2007 a Tribunalului Mehedinţi, pe care o menţine în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6200/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5450/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
