ICCJ. Decizia nr. 6200/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6200
Dosar nr. 845/118/2006
Şedinţa publică din 23 octombrie 200.
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoarei Constanţa la 23 februarie 2006, reclamanţii T.A. şi T.M.A. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului Eforie, prin primar, să constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de Primarul oraşului Eforie şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia contestată, terenul în suprafaţă de 600 mp, ce formează lotul nr. 1076 din parcelarea Movila Techirghiol Eforie Sud, a fost restituit în natură către numiţii P.V. şi M.M., contravenind astfel prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru că beneficiarii ei nu sunt moştenitorii legali sau testamentari ai proprietarului iniţial, ci au calitatea de cesionari de drepturi litigioase, dobândită în temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 4788 din 30 septembrie 2002, încheiat cu numita B.M.I.A.
Reclamanţii au arătat că, alături de autoarea cesionarilor de drepturi litigioase, sunt persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu, în calitate de moştenitori testamentari ai numitei M.A., care, la rândul său, a fost soţia supravieţuitoare a proprietarului imobilului, defunctul M.C.
În această calitate au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, alături de B.M.I.A., dar Primarul oraşului Eforie a restituit terenul numai în favoarea cesionarilor de drepturi litigioase, a căror autoare a decedat între timp.
S-a susţinut ca motiv de nelegalitate a dispoziţiei contestate frauda la lege.
Prin precizările ulterioare, reclamanţii au modificat cadrul procesual în sensul că au chemat în judecată în calitate de pârâţi Oraşul Eforie, prin primar, pe P.V. şi M.M.
Prin sentinţa civilă nr. 3982 din 27 aprilie 2006, Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că, potrivit art. 26 alin. (3) şi art. 30 alin. (2), (3) şi (5) din Legea nr. 10/2001, instanţa în măsură să cenzureze actele emise cu încălcarea prevederilor legale de autorităţile administraţiei publice sau de persoanele juridice deţinătoare este tribunalul şi, pentru identitate de raţiune, aceeaşi instanţă soluţionează şi contestaţiile formulate de terţii care pretind vătămarea intereselor lor legitime prin aceste acte.
Pe parcursul soluţionării litigiului de către tribunal a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, numita S.G., care, potrivit certificatului de moştenitor nr. 87 din 14 iulie 2006 eliberat de B.N.P. Asociaţi M.G.O. şi A.A.J., este unică moştenitoare a pârâtei M.M.
Excepţia tardivităţii formulării contestaţiei a fost respinsă de tribunal prin încheierea din 19 februarie 2007, cu motivarea că dispoziţiile art. 26 alin. (3) din legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză, pentru că reclamanţii sunt terţi faţă de dispoziţia contestată, iar aceasta nu le-a fost comunicată.
Prin sentinţa civilă nr. 636 din 19 martie 2007, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea; a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de Primarul oraşului Eforie şi a obligat pârâţii la 2287 lei cheltuieli de judecată, reţinând că dispoziţia contestată încalcă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, întrucât, deşi reclamanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra unei cote de ½ din imobilul în litigiu, dobândită în calitate de moştenitori testamentari ai numitei M.A., soţia supravieţuitoare a proprietarului înscris în anexele Decretului nr. 92/1950, M.C., întregul imobil a fost restituit în natură pârâţilor persoane fizice, a căror autoare deţinea doar cota de ½ din bun.
Prin Decizia civilă nr. 331/C din 24 octombrie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul oraş Eforie, prin primar, reţinând, în esenţă, următoarele:
În art. 3 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a definit persoanele îndreptăţite la restituire şi enumeră limitativ categoriile respective, singura excepţie de la această regulă fiind prevăzută de art. 4 alin. (2) din lege, conform căruia dreptul la restituire aparţine moştenitorilor legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptăţite.
În speţă, calitatea de proprietar al terenului în suprafaţă de 600 mp, ce formează lotul nr. 1076 din parcelarea Movila Techirghiol a aparţinut defunctului M.C., a cărui succesiune a revenit autoarei reclamanţilor, numita M.A., în calitate de soţie supravieţuitoare şi autoarei cu titlu particular a pârâţilor P.V. şi M.M., respectiv defuncta B.M.I.A., în calitate de nepoată de soră.
În calitate de succesori ai titularului dreptului de proprietate, atât reclamanţii, cât şi autoarea pârâţilor cesionari, au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 600 mp, situat în Eforie Sud.
Prin dispoziţia contestată, întregul bun a fost restituit în natură către pârâţii cesionari de drepturi litigioase, ceea ce echivalează cu recunoaşterea dreptului de proprietate al autorului comun, M.C. şi impune, coroborat cu faptul dovedirii de către reclamanţi a calităţii de moştenitori ai defunctului proprietar al bunului, concluzia nulităţii dispoziţiei contestate, pentru că aceasta răspunde doar solicitării unuia dintre succesibili şi încalcă, astfel, prevederile imperative ale legii, care impun respectarea drepturilor tuturor moştenitorilor care au iniţiat, prin notificare legal formulată, procedura specială de restituire.
Legalitatea deciziei contestate nu poate fi întemeiată pe dreptul de acrescământ recunoscut de prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru că, în speţă, toţi moştenitorii proprietarului terenului au solicitat restituirea acestuia în natură.
Pe de altă parte, s-a reţinut că dispoziţia atacată nu a soluţionat notificarea reclamanţilor şi, pe cale de consecinţă, aceasta nu le-a fost comunicată, iar, în aceste condiţii, nu se poate pretinde cu temei că titularii prezentei acţiuni erau obligaţi să respecte termenul de 30 de zile stabilit de lege, pentru a formula contestaţie împotriva deciziei, pentru că dispoziţia legală este de strictă interpretare şi îşi găseşte aplicarea doar în ipoteza în care dispoziţia emisă de unitatea deţinătoare a imobilului preluat abuziv este contestată de titularul notificării pe care aceasta o soluţionează, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, iar, în cauză, nu sunt incidente prevederile acestui text de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul Primarul oraşului Eforie şi pârâta S.(M.)G.
Prin recursul său, pârâtul Primarul oraşului Eforie a criticat Decizia recurată pentru nelegalitate, în sensul că soluţia instanţei de apel este neîntemeiată sub aspectul soluţionării excepţiei tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, deoarece, deşi reţine că reclamanţii au luat cunoştinţă de conţinutul dispoziţiei nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de Primarul oraşului Eforie la termenul de judecată din 9.06.2005, în dosarul civil nr. 3391/2003 al Tribunalului Constanţa, a apreciat că în speţă nu se aplică dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată. Or, nu interesează dacă intimaţii-reclamanţi au avut sau nu calitatea de persoane interesate potrivit Legii nr. 10/2001, ci termenul în care aceştia şi-au exercitat prerogativele legale de a contesta dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, recurentul-pârât arată că instanţa de apel a interpretat în mod eronat raportul juridic dedus judecăţii, aplicând în mod greşit prevederile Legii nr. 10/2001, art. 4 alin. (4), deoarece terenul restituit către intimaţii-pârâţi, persoane fizice, nu este unul şi acelaşi cu cel care li s-ar fi cuvenit, potrivit dispoziţiilor legale, intimaţilor-reclamanţi.
Instanţele de fond şi apel trebuiau să verifice interesul reclamanţilor în promovarea prezentei acţiuni, atâta timp cât prin dispoziţia nr. 527/2003 nu s-a adus atingere cu nimic vocaţiei lor de a redobândi dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren ce li s-ar fi cuvenit de pe urma soţiei supravieţuitoare a defunctului M.C., M.A.
Prin recursul său, pârâta S.G. critică Decizia pentru nelegalitate, arătând că, dând o interpretare greşită textului de lege, instanţa de judecată a respins apelul declarat şi a admis în fond contestaţia formulată de intimaţii-reclamanţi, pe motivul că în mod greşit a fost restituit pe numele pârâtei terenul ce face obiectul deciziei contestate, întrucât aceasta nu se încadrează în condiţiile limitative impuse de Legea nr. 10/2001.
Titulara dreptului de proprietate a decedat şi a avut contract de cesiune de drepturi litigioase. Mai mult, arată că în mod corect au fost puşi în posesia terenului a cărui restituire în natură s-a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
În şedinţa publică din 23 octombrie 2008, apărătorul ales al intimaţilor-reclamanţi a precizat că valoarea obiectului litigiului este de 500.000.000 lei vechi, iar instanţa, din oficiu, a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., cu privire la soluţionarea cauzei în primă instanţă de către tribunal.
Examinând recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Eforie, cu prioritate, în raport de motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
În prezenta cauză, sentinţa primei instanţe a fost dată de către tribunal cu încălcarea competenţei judecătoriei.
Faţă de natura şi obiectul pricinii, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă aparţine Judecătoriei Constanţa şi nu Tribunalului Constanţa.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea intimaţilor-reclamanţi prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de Primarul oraşului Eforie, prin care s-a aprobat restituirea în natură a imobilului-teren situat în Eforie, în suprafaţă de 600 mp, ce formează lotul nr. 1076 din parcela Movila Techirghiol Eforie Sud, către P.V. şi M.M., cesionari de drepturi litigioase.
Reclamanţii, sunt terţi faţă de dispoziţia nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de Primarul oraşului Eforie, iar acţiunea în nulitate absolută formulată de aceştia nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, text care stabileşte o competenţă specială a secţiei civile a tribunalului.
Reclamanţii au investit prima instanţă cu o acţiune de drept comun, solicitând anularea dispoziţiei emise de primar pentru fraudă la lege, fără să invoce dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, şi instanţa de apel a reţinut că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.
Deoarece dispoziţia nr. 527 din 13 octombrie 2003 prin care Primarul oraşului Eforie a dispus restituirea în natură a terenului, are natură civilă, şi a fost atacată pe calea acţiunii în anulare de drept comun, competenţa materială de primă instanţă în soluţionarea acţiunii se stabileşte după normele de drept comun, art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi nu după dispoziţiile cu caracter special din Legea nr. 10/2001.
Pentru stabilirea competenţei materiale se are în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată la data investirii instanţei de judecată, potrivit art. 181 C. proc. civ., care era de 500.000.000 lei vechi.
Prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 12 ianuarie 2006, iar, în raport de prevederile sart. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., din actuala reglementare, tribunalul judecă în primă instanţă „procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei ( RON ) …".
Cum valoarea obiectului prezentului litigiu este de 500.000.000 lei vechi, 50.000 lei (RON ), competenţa de soluţionare a pricinii în primă instanţă revine judecătoriei, respectiv Judecătoriei Constanţa, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, sentinţa pronunţată de tribunal este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea competenţei judecătoriei şi tot nelegală este şi Decizia atacată, prin care a fost păstrată această sentinţă.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta S.G., în şedinţa publică din 23 octombrie 2008, apărătorul intimaţilor-reclamanţi T.A. şi T.M.A. a susţinut că recursul declarat de aceasta, exercitat omisso medio, este inadmisibil, iar susţinerea intimaţilor-reclamanţi este întemeiată.
Recurenta-pârâtă a fost introdusă în cauză în calitate de moştenitoare legală a defunctei M.M., potrivit certificatului de moştenitor nr. 87 din 14 iulie 2006 emis de B.N.P. M.G.O. şi A.A.J. la termenul din 2 octombrie 2006, la prima instanţă, şi, deşi sentinţa primei instanţe a fost pronunţată în contradictoriu cu aceasta, pârâta nu a atacat-o cu apel.
De aceea, pârâta nu poate ca pe calea recursului să formuleze critici împotriva soluţiei primei instanţe, păstrată prin Decizia recurată, asupra cărora instanţa de apel, care nu a fost investită de aceasta cu calea de atac a apelului, nu s-a pronunţat.
Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de Primarul oraşului Eforie, va fi casată Decizia pronunţată de instanţa de apel, precum şi sentinţa primei instanţe şi, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Constanţa.
Recursul declarat omisso medio de pârâta S.G. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul oraşului Eforie.
Casează Decizia nr. 331/C din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale şi sentinţa nr. 636 din 19 martie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Trimite dosarul Judecătoriei Constanţa, spre judecare.
Respinge recursul declarat de pârâta S.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6024/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5576/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
