ICCJ. Decizia nr. 5640/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5640
Dosar nr. 43462/3/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 27 decembrie 2006, Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, să dispună restrângerea exercitării de către A.G. a dreptului la liberă circulaţie în Grecia pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susţinut că pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 5 octombrie 2006, în baza acordului de readmisie dintre România şi acest stat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la care persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, măsură care până la data aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepţia celor pentru care persoana în cauză face dovadă că are drept de intrare.
Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentinţa nr. 16 din 8 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca tardiv formulat prin Decizia nr. 210 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Curtea a reţinut că sentinţa i-a fost comunicată la 26 februarie 2007, a fost atacată de aceasta cu apel la 6 martie 2007, cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005.
Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de apel s-a împlinit la data de 5 martie 2007, iar apelul a fost declarat la 6 martie 2007.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta invocând încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 104 C. proc. civ., în sensul că actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
În sprijinul acestei afirmaţii, recurenta invocă borderoul de expediţie în fotocopie nr. 84 din data de 1 martie 2007, în care la poziţia nr. 14 se găseşte înscris apelul cu nr.333007, astfel încât apelul a fost declarat în termenul legal de 5 zile.
Recursul nu este fondat.
Actele trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal respectiv, înainte de împlinirea termenului, fiind fără relevanţă data ieşirii lor din unitate.
Or, în speţă, recurenta a depus în fotocopie borderoul nr. 84 din 1 martie 2007, din care nu rezultă că apelul a fost predat serviciului de registratură al Tribunalului Bucureşti prin poştă, nu poartă semnătura agentului şi nici ştampila.
În aceste condiţii, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva deciziei nr. 210 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 5863/2018. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5599/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
---|