ICCJ. Decizia nr. 5674/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5674
Dosar nr. 6095/109/2006
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 136 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Argeş a admis în parte plângerea formulată de contestatorul D.C., a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 2592/2006 emisă de Primăria municipiului Piteşti, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 377,76 mp, situat în Piteşti, şi a menţinut dispoziţia privind acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de 318 mp teren şi pentru construcţiile în prezent demolate.
Pârâţii, Primarul municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, prin primar, au fost obligaţi la plata sumei de 3500 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petentul, care este moştenitorul fostului proprietar al imobilului, a făcut dovada că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru bunul preluat de stat prin naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950.
Petentul a formulat notificare pentru imobilul compus din terenul în suprafaţă de 696 mp şi construcţia cu destinaţie de casă de locuit şi magazie.
A reţinut prima instanţă, că terenul este ocupat de blocul de locuinţe Q3, cămin de canalizare, alei pietonale şi spaţiu verde. Este liber terenul conturat cu culoare albastră în schiţa aferentă raportului de expertiză, având suprafaţa de 378 mp, care nu este afectat de construcţii sau alte utilităţi publice.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 321/A din 19 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Primarul municipiului Piteşti împotriva acestei sentinţe, reţinând că susţinerile apelantului sunt de fapt obiecţiuni ce ar fi trebuit formulate la raportul de expertiză, la prima instanţă, iar cu privire la evaluarea terenului, s-a menţinut dispoziţia emisă de primar, prin care s-au acordat despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură.
S-a mai reţinut, că art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată prevede că persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă pentru terenurile expropriate şi că finalitatea reparatorie a legilor speciale consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Piteşti care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că Decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Nu s-a avut în vedere faptul că expertul a arătat că nu poate aprecia dacă terenul în suprafaţa de 376 mp este liber de construcţii, „indicând în acest sens un expert, constructor", pentru faptul că terenul este străbătut de conducte subterane, alei de acces, spaţiu verde, fiind amenajat ca intersecţie între străzile T.I. şi Calea B.
S-a mai susţinut, că nu au fost luate în seamă dispoziţiile legale privind regimul juridic al proprietăţii publice, faţă de afectarea terenului drept zonă de protecţie şi spaţiu verde, fiind străbătut de conducte subterane.
Conform art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005, pentru suprafeţele afectate de amenajări de utilitate publică măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii şi anume: căi de comunicaţie, dotări tehnico utilitare subterane, amenajări de spaţii verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri şi grădini publice, pieţe, etc.
Recurentul a arătat că HG nr. 250 din 7 martie 2007 cuprinde dispoziţii care privesc aceleaşi amenajări, iar aceste dispoziţii nu au fost avute în vedere în prezenta cauză.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Sentinţa primei instanţe şi Decizia atacată, prin care a fost păstrată această sentinţă, au fost date cu aplicarea greşită a art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Imobilul care face obiectul pricinii a fost preluat de stat prin naţionalizare. După preluare, construcţiile aflate pe teren au fost demolate şi s-a edificat blocul Q3.
De aceea, este incident art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care dispune „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Prin urmare, în sensul textului citat, nu sunt rămase libere toate suprafeţele de teren neocupate de construcţii noi. Pentru a fi liber, terenul nu trebuie să fie afectat de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, iar sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" priveşte suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate să servească nevoilor comunicaţii, cum ar fi: căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.), amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri, grădini publice etc.
Or, în prezenta cauză, suprafaţa de 377,76 mp a cărei restituire în natură s-a dispus, rezultată în urma măsurătorii făcute de expert până la zidul blocului de locuinţe fără să lase o zonă de siguranţă a blocului, este afectată de amenajări de utilitate publică, deoarece, potrivit constatărilor expertului, această suprafaţă de teren este amenajată ca spaţiu verde în jurul blocului de locuinţe, bloc construit parţial pe terenul care face obiectul pricinii, este străbătută de alei de acces şi trotuar, iar pe teren se afla un cămin canalizare.
Faţă de constatările expertului, nu se impuneau a fi făcute obiecţiuni la raportul de expertiză de către recurentul-pârât, aşa cum s-a reţinut prin Decizia atacată.
În raportul de expertiză şi schiţa anexă la acest raport, expertul precizează că terenul este ocupat în întregime de: blocul de locuinţe Q3, cămin canalizare, alei pietonale, trotuar şi spaţiu verde.
Terenul fiind ocupat de construcţii şi amenajări care sunt de utilitate publică, intimatul-contestator este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, aşa cum corect s-a dispus de către recurent prin dispoziţia nr. 2592 din 8 august 2006, atacată în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti, va fi casată Decizia atacată, va fi admis apelul declarat de pârât şi va fi schimbată sentinţa apelată, în sensul că se va respinge plângerea formulată de contestator împotriva dispoziţiei nr. 2592 din 10 august 2006, emisă de Primarul municipiului Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 321/A din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Admite apelul declarat de Primarul municipiului Piteşti împotriva sentinţei nr. 136 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pe care o schimbă, în sensul că respinge plângerea formulată de contestatorul D.C., împotriva dispoziţiei nr. 2592 din 10 august 2006 emisă de Primarul municipiului Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5851/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5670/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
