ICCJ. Decizia nr. 57/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 57.
Dosar nr. 19932/2004
Dosar nr. 42634/1/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată la data de 4 noiembrie 2003 la Tribunalul Bacău, V.C.C. a solicitat anularea deciziei nr. 370 din 2 octombrie 2003 emisă de SC D.F.E.E.E. MOLDOVA SA, FILIALA BACĂU şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor prin echivalent bănesc, în valoare de 3.005.450.400 lei, conform expertizei, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 8075 mp teren, situat în municipiul Fălticeni, în locul Ţarincuţa, deţinut de pârâtă, teren ce nu poate fi restituit în natură, întrucât pârâta are construită pe acesta o staţie de 110 kW.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 192 din 28 aprilie 2004 a admis în parte contestaţia formulată de V.C.C., a anulat Decizia nr. 370 din 2 octombrie 2003 emisă de SC F.D.E.E.E. E. MOLDOVA SA şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziţie privind restituirea prin echivalent în condiţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind terenul în suprafaţa de 7172 mp, situat în Fălticeni, pct. Ţărincuţa, cu vecinătăţile: domeniu public, biserica „Naşterea Domnului", R.D., N.S., domeniu public, conform schiţei la raportul de expertiză.
A respins contestaţia cu privire la suprafaţa de 901 mp teren.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit cap. I pct. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la data deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită şi că în speţă s-a dovedit faptul că terenul în litigiu se află în patrimoniul pârâtei, situaţie recunoscută de aceasta prin adresa nr. 234 din 16 ianuarie 2003 aflată la fila 62 din dosar precum şi prin Decizia nr. 370/2003 împotriva căreia s-a formulat contestaţia. Instanţa de fond a mai reţinut că preluarea imobilului, în baza Decretului nr. 92/1950 s-a făcut în mod abuziv, în lipsa unor despăgubiri echitabile, intrând astfel în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 şi că prin Decizia nr. 704 din 7 mai 2002 emisă de aceeaşi pârâtă, contestatoarei i s-au acordat despăgubiri pentru suprafaţa de 901 mp care, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, face parte din totalul suprafeţei de 8075 mp aflată în litigiu, contestaţia fiind admisă în parte, cu privire la diferenţa de teren în suprafaţa de 7172 mp.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1197 din 13 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC F.D.E.E.E. E. MOLDOVA SA împotriva acestei sentinţe cu motivarea că expertiza administrată în cauză în temeiul aceloraşi considerente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F.D.F.E.E. MOLDOVA SA.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel în mod nelegal a reţinut, în baza probatoriilor administrate, că există suficiente date care dovedesc faptul că terenul revendicat se află în deţinerea sa, în pofida faptului că în completarea la raportul de expertiză, expertul a arătat că nu poate preciza cu certitudine că suprafaţa de 901 mp se află pe terenul proprietatea SC F.D.E.E.E. E. Moldova SA. Pârâta a mai susţinut că deşi în faza procesuală a apelului a solicitat efectuarea unei noi expertize topografice cadastrale care ar fi putut lămuri situaţia în care se află pârâta, aceea de fi obligată să acorde despăgubiri în echivalent pentru o suprafaţă mai mare decât deţine în zonă, respectiv pentru suprafaţa de 8073 mp deşi suprafaţa pe care o deţine în proprietate este de 8057 mp, totuşi, administrarea acestei probe a fost respinsă de instanţă, în speţă fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, pentru completarea probatoriului, instanţei de apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Prin Decizia nr. 370 din 2 octombrie 2003, pârâta SC F.D.F.E.E. MOLDOVA SA a respins notificarea nr. 9029 din 3 decembrie 2002 formulată de V.C.C. pentru terenul în suprafaţă de 8200 mp situat în municipiul Fălticeni cu motivarea că terenul este ocupat funcţional în întregime de Staţia de transformare 110/20 kV Fălticeni şi clădirea locuinţei de intervenţie a staţiei, imobil strict necesar asigurării serviciului public de distribuţie şi furnizare a energiei electrice în zonă, că suprafaţa ocupată de acest obiectiv este de numai 8057 mp conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate emise de Ministerul Industriei şi resurselor pe numele SC F.D.E.E.E. E. Moldova SA, S.D.F.E.E. Suceava cu nr. M03 7245/2002 şi că petenta nu a făcut dovada cu acte că terenul revendicat prin notificare corespunde cu cel ocupat în prezent de staţia de transformare 110/20 kv Fălticeni, V.C.C. atacând această decizie în justiţie, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Din concluziile expertizei cadastrale administrată în cauză la fond, efectuată de expert B.M., a reieşit că terenul solicitat a fi restituit de contestatoarea V.C.C. are suprafaţa totală de 8073 mp învecinându-se la N domeniu public, la E biserica Naşterea Domnului şi R.D., la S N.D. şi la domeniul public şi că este proprietatea SC F.D.E.E.E. E. MOLDOVA SA conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. M 0 3, 7245/2002. Potrivit aceloraşi concluzii, din suprafaţa de 8073 mp face parte şi suprafaţa de 910 mp revendicată de contestatoare prin notificarea nr. 447/2001, soluţionată prin Decizia nr. 704 din 7 mai 2002 atacată de contestatoare şi care face obiectul unui alt litigiu (filele 177-178 şi 184 din dosarul nr. 9411/2003 al Tribunalului Bacău).
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 9 martie 2003, instanţa de fond amânând judecarea cauzei la 24 martie 2004 pentru ca părţile să ia cunoştinţă de conţinutul lui iar la acest termen nici una din părţi nu a formulat obiecţiuni, numai instanţa, din oficiu, punând în discuţie necesitatea identificării de către expert a suprafeţei de 901 mp cu privire la care pârâta a emis Decizia nr. 704 din 7 mai 2002.
Este adevărat că prin cererea de probatorii din apel pârâta a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice topo cadastrale dar aceasta în condiţiile în care, aşa cum reiese din analiza lucrărilor cauzei, în faza procesuală a fondului nici una din părţi nu a formulat nici un fel de obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit de expert B.M., ale cărui concluzii au fost că terenul ce face obiectul notificării este în proprietatea pârâtei SC F.D.E.E.E. E. MOLDOVA SA.
Astfel fiind, nu i se poate reproşa instanţei de apel că nu a dispus administrarea unei noi expertize cadastrale cât timp concluziile expertizei administrate de instanţa de fond nu au fost contestate de pârâtă, cu atât mai mult cu cât, art. 295 alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, or în speţă instanţa a apreciat că proba propusă, o nouă expertiză topo cadastrală, nu este necesară, fiind în măsură să verifice situaţia de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă în raport cu probatoriul administrat în faza fondului, expertiza şi înscrisurile depuse, lucru care s-a şi întâmplat, statuând că apelul pârâtei este nefondat.
Având în vedere temeiurile arătate, se constată că susţinerile recurentei-pârâtei sunt nefondate, în cauză nefiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data declarării recursului (în prezent abrogat prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 219/2005), iar criticile ce vizează faptul că hotărârea instanţei de apel se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, motiv prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., nu pot face obiectul al controlului judiciar, întrucât pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Faţă de considerentele care preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E. MOLDOVA SA împotriva deciziei nr. 1197 din 13 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5803/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5590/2006. Civil → |
|---|
