ICCJ. Decizia nr. 5743/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5743
Dosar nr. 2671/1/2006
Şedinţa publică din 9 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 296/2005, Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului P.E. şi, în consecinţă, a respins contestaţia formulată de acesta în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Braşov, cu privire la dispoziţia nr. 2370 din 15 aprilie 2005, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală.
S-a luat act de renunţarea contestatoarei B.J. la judecarea contestaţiei formulate în contradictoriu cu Primăria Municipiului Braşov.
Prin considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că, urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, contestatoarea B.J. a adresat o notificare prin care a solicitat să-i fie restituite imobilele situate în Braşov, deoarece este succesoarea în drepturi a foştilor proprietari P.E. şi P.J.
Prin dispoziţia contestată, emisă de Primarul Municipiului Braşov, s-a respins notificarea cu motivarea că B.J. nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce îl priveşte pe contestatorul P.E., s-a reţinut că acesta nu a făcut dovada formulării vreunei notificări, prin dispoziţia contestată fiind soluţionată doar notificarea formulată de B.J.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel contestatorul P.E., criticând-o ca nelegală pentru neaplicarea art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, care are o formulare mai largă decât cea din art. 3 al Legii nr. 10/2001, fiind deajuns ca persoana care formulează contestaţia să se pretindă persoană îndreptăţită, nu numai să facă parte, efectiv, din categoria persoanelor enumerate de art. 3 din lege.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 2/A din 11 ianuarie 2006, a respins apelul formulat de contestatorul P.E., reţinând că, în mod corect, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestuia, întrucât nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs la 2 februarie 2006, contestatorul P.E., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut de către recurent că instanţele de fond şi apel au făcut o greşită aplicare a art. 23 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în condiţiile în care textul de lege se referă la posibilitatea atacării dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură de către persoana care se pretinde îndreptăţită, şi nu de persoana care a formulat notificarea.
Recurentul a susţinut că a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 coroborat cu art. 22 din Legea nr. 10/2001, fiind moştenitor al acţionarului principal al societăţii bancare căreia i-a aparţinut imobilul.
Intimata Primăria Municipiului Braşov a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la critica invocată, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi de apel, procedura de restituire a imobilului în litigiu a fost declanşată prin notificarea formulată conform art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 21 din Legea nr. 10/2001 de B.J.
Prin dispoziţia nr. 2370 din 15 aprilie 2005, emisă de Primarul Municipiului Braşov şi contestată în prezenta cauză s-a respins notificarea prin care aceasta a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Braşov, cu motivarea că nu a fost dovedită calitatea de persoană îndreptăţită a acesteia în sensul prevederilor art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Textul art. 3 din Legea nr. 10/2001 se referă la condiţiile ce conferă calitate procesuală activă de „persoană îndreptăţită", conţinutul său fiind pe deplin concordant cu art. 23, care prevede că, în cazul respingerii notificării, persoana ce se pretinde îndreptăţită are căile de atac prevăzute de lege.
Cele două texte au în vedere aceeaşi persoană definită la art. 3, care a declanşat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, iniţiind formarea raportului juridic, căreia i s-a răspuns la notificare şi care, prin contestaţie, a investit instanţa.
Ca atare, corect, prima instanţă, pronunţându-se asupra raportului juridic dedus judecăţii, a luat act de renunţarea lui B.J. la judecarea contestaţiei şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului P.E., terţ faţă de actul juridic civil de drept privat, atacat în prezenta cauză.
Se va constata că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, nefiind întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, se va reţine că recursul declarat de contestatorul P.E. este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.E. împotriva deciziei civile nr. 2/Ap din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5833/2006. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5829/2006. Civil → |
|---|
