ICCJ. Decizia nr. 5833/2006. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5833
Dosar nr. 3680/1/2006
Şedinţa publică din 13 iunie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 3 februarie 2004 reclamantul A.P. a formulat împotriva pârâtei SC M. SA Galaţi o acţiune civilă în pretenţii pentru plata prestaţiilor de reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti îndeplinite de acesta, în beneficiul pârâtei în temeiul convenţiei încheiate între părţi la 26 februarie 1999.
Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi, sesizată în acest litigiu prin hotărârea nr. 14 din 19 mai 2004 şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că între părţi s-a încheiat o Convenţie în sensul căreia reclamantul s-a angajat, în schimbul unei plăţi, să reprezinte în calitate de consilier juridic în faţa instanţelor judecătoreşti pe pârâtă.
Instanţa arbitrală a calificat natura acestor raporturi potrivit voinţei părţilor desprinsă din contract, ca fiind de muncă. Legea nr. 2/1991 în vigoare la data încheierii convenţiei civile prevedea posibilitatea pentru consilierii juridici să desfăşoare activităţi prin cumul de funcţii iar Legea nr. 130/1999 prevedea posibilitatea de a presta muncă prin încheierea unor conflicte civile de prestări servicii.
Faţă de acest cadru juridic s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 67 şi art. 70 din Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi, ca urmare, clauza compromisorie din convenţia din 26 ianuarie 1999 a fost apreciată ca ilegală.
S-a considerat de asemenea corectă declinarea de competenţă avându-se în vedere art. 158 şi art. 341 C. proc. civ.
Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 1233 din 30 august 2005 s-a considerat la rândul său necompetent material să judece acţiunea şi şi-a declinat competenţa la Curtea de arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.
S-a apreciat că între părţi nu s-au stabilit raporturi juridice de muncă pentru că nu a existat între aceştia şi o relaţie de subordonare specifică unor asemenea raporturi alături de remunerarea şi prestarea muncii. Contractul relevă o situaţie de egalitate dacă nu chiar privilegiată pentru reclamant pentru care nu s-a eliberat o fişă a postului. S-a avut în vedere cadrul restrâns în care se poate încheia o Convenţie civilă de prestări de servicii potrivit Legii nr. 130/1999 (art. 3) şi voinţa părţilor dedusă din convenţia încheiată, de a supune orice litigiu ivit între ele instanţei arbitrale, lucru asupra căruia conform art. 340 C. proc. civ. părţile pot conveni.
Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Galaţi pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia 2/F din 23 ianuarie 2006 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi.
S-a motivat această soluţie pe premiza greşită de la care a plecat Curtea de arbitraj când şi-a declinat competenţa materială în a considera că în cauză este vorba de raporturi de muncă create între părţi invocându-se în mod forţat dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii ceea ce a condus la o greşită considerare a inadmisibilităţii clauzei compromisorii.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs în termen legal pârâta SC M. SA Galaţi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În fapt au fost reiterate explicaţiile privind inadmisibilitatea clauzei compromisorii în convenţia încheiată între părţi care a privit prestarea unei munci renumerotate şi care a stabilit astfel raporturi de muncă, care atrage competenţa specifică de rezolvare a conflictelor de această natură.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Atât forma convenţiei încheiate între părţi cât şi natura raporturilor create între ei indică în prezent raporturi de drept civil şi nu de dreptul muncii.
Convenţia civilă de prestări de servicii, convenţie sinalagmatică pură cu drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi contractante, a fost supusă prin voinţa părţilor (art. 969 C. civ.), în caz de neînţelegeri privind înţelesul, executarea, modificarea sau încetarea, înţelegerii amiabile iar în caz de nereuşită, Arbitrajului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi (dispoziţie expresă în punctul IV al Convenţiei).
Convenţia a fost legal încheiată şi ea este conformă cu dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii ei. Clauza compromisorie ce o cuprinde este legală şi nu încalcă nici o normă de drept în raport de natura contractului ce o cuprinde, contractul civil.
Împrejurarea că obiectul convenţiei îl reprezintă prestarea de asistenţă juridică calificată, sub forma deci a depunerii unei munci, nu schimbă natura convenţiei din civilă în convenţie de muncă, deoarece forma de iniţiere a acestor din urmă raporturi în condiţiile prevăzute de Codul muncii este alta şi calitatea părţilor, de asemenea.
Curtea de apel a făcut o corectă aplicare a legii şi a dat rezolvarea corespunzătoare. Legea aplicabilă în cauză este potrivit art. 969 C. civ., convenţia părţilor care, trebuie respectată. Părţile au convenit ca litigiile dintre ele să fie soluţionate de Camera de arbitraj, instanţă competentă deci să se pronunţe asupra litigiului cu care a fost investită, litigiu ce poartă asupra executării convenţiei.
Văzând dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei civile nr. 2 F din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6183/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5743/2006. Civil → |
|---|
