ICCJ. Decizia nr. 5855/2006. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5855
Dosar nr. 26084/3/2006
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 26 iulie 2006, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Partidul Democrat şi D.D., să se constate că reclamantul şi alţi 260 de membri fondatori au înfiinţat în 26 decembrie 1989 în sediul fostului CC. al P.C.R. în cabinetul nr. 1 al fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, Partidul Democrat Român (Partidul Democrat din România); să se constate calitatea reclamantului de membru fondator al Partidului Democrat, preşedinte al Partidului Democrat Român la data înfiinţării; să se constate că în lista nominală a membrilor fondatori ai Partidului Democrat depusă în dosarul nr. 6/1990 la Tribunalul municipiului Bucureşti, care cuprinde un număr de 41 de persoane, 28 au nume maghiare, numele unor cetăţeni străini, fără semnătură, adresă sau serie de acte de identitate.
1.2.În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul este unul dintre participanţii reali la Revoluţia Română din decembrie 1989 şi în noaptea de 25/26 decembrie 1989 împreună cu alte persoane a decis înfiinţarea Partidului Democrat Român.
În aceeaşi noapte s-a redactat un comunicat prin care cetăţenii români urmau să fie încunoştinţaţi asupra constituirii acestei formaţiuni politice, şi căruia i s-a citire în aceeaşi noapte de la balconul CC. al P.C.R.
Ulterior, actele de înfiinţare au fost sustrase iar acţiunea de înregistrare a Partidului Democrat a fost deturnată.
1.3.În drept
Reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C proc. civ.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 257 din 19 februarie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că art. 4 din Decretul-lege nr. 8/1989, înregistrarea partidelor politice se face la Tribunalul municipiului Bucureşti.
Legea nr. 27/1996 reglementează în art. 17 şi următoarele procedura specială a înregistrării partidelor politice stabilind şi posibilitatea persoanelor interesate de a interveni în proces.
De asemenea, Legea nr. 14/2003 reglementează în art. 17 şi următoarele procedura specială a înregistrării partidelor politice stabilind şi posibilitatea persoanelor fizice în proces.
În speţă, nu s-a urmat nici procedura de înscriere şi respectiv de reînscriere şi nici procedura de contestare a altei formaţiuni politice, reglementată prin legi speciale.
3.Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 585A din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a arătat că „atât în practică cât şi în jurisprudenţă" s-a statuat că prin intermediul cererilor în constatare nu se poate solicita constatarea unei situaţii de fapt, consecinţa în cazul acesta fiind respingerea cererii ca inadmisibilă.
Instanţa de fond a avut în vedere tocmai această împrejurare atunci când a soluţionat cauza în baza excepţiei inadmisibilităţii cererii, deoarece solicitarea reclamantului este în sensul constatării unei situaţii de fapt şi nu a unui drept.
Prin trimiterea la textele referitoare la procedura de înfiinţare şi autorizare a funcţionării partidelor din România, s-a dorit a se preciza că reclamantul îşi putea apăra drepturile rezultate din constituirea partidului pe calea unei acţiuni în realizare.
4.Recursul
4.1.Motiv.
Reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care, după ce a expus situaţia de fapt arătată în cererea de chemare în judecată, a formulat următoarele critici:
Art. 111 C. proc. civ. are în vedere faptul că acţiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, ori în cauză reclamantul nu mai poate cere realizarea dreptului potrivit procedurilor de autorizare şi înfiinţare a funcţionării partidelor deoarece a pierdut aceste termene datorită evenimentelor din perioada de tranziţie, respectiv din anul 1990 când asupra sa s-au făcut presiuni. Mai mult, la începutul anului 1990 a fost reţinut în Franţa de către anumiţi indivizi din România care l-au avertizat să nu mai vină în România şi să conteste înfiinţarea Partidului Democrat Român.
În mod greşit au considerat instanţele de judecată că reclamantul doreşte să dovedească o situaţie de fapt, în acţiune reclamantul precizând că doreşte să se stabilească dreptul său de membru fondator şi preşedinte al Partidului Democrat Român.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Textul impune, pentru admisibilitatea acţiunii în constatare, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: reclamantul să justifice un interes; să ceară să se constate existenţa sau neexistenţa unui drept; să nu se poată cere realizarea dreptului a cărui constatare se solicită.
În speţă, sunt îndeplinite numai primele două condiţii. Interesul reclamantului de a obţine recunoaşterea înfiinţării unui partid, al cărui preşedinte susţine că este, apare evident, folosul practic urmărit de acesta nefiind pus la îndoială nici de instanţele de fond.
Pe de altă parte, este real că reclamantul a urmărit recunoaşterea unui drept, iar nu a unui fapt, constituirea unui partid politic dând naştere la drepturi şi obligaţii, deci s-ar fi constatat un raport juridic.
Nu este însă îndeplinită condiţia privitoare la lipsa unei acţiuni în realizare prin intermediul căreia să fie valorificat dreptul.
Pentru dobândirea personalităţii juridice de către un partid politic este necesar să se parcurgă procedurile de înregistrare impuse prin mai multe legi speciale care s-au succedat în timp, Decretul-lege nr. 8/1989, Legea nr. 27/1996 şi, în prezent, Legea nr. 14/2003. Aşadar, aceasta este singura acţiune, în „realizare", la care trebuie să recurgă cei care doresc să obţină recunoaşterea înfiinţării unui partid politic.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, astfel încât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva deciziei nr. 585A din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6123/2006. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5852/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
