ICCJ. Decizia nr. 5866/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5866
Dosar nr. 3522/35/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 817/D din 22 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, a fost respinsă cererea de repunere în termenul legal pentru formularea contestaţiei la Legea nr. 10/2001, formulată re reclamanta T.A..
A respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantă împotriva dispoziţiei nr. 43 din 10 februarie 2005 emisă de primarul oraşului Negreşti-Oaş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că, dispoziţia nr. 43 din 10 februarie 2005, referatul nr. 1346 din 10 februarie 2005 şi procesul verbal nr. 1345 din 10 februarie 2005, i-au fost comunicate reclamantei în luna februarie 2005, iar cererea de repunere în termen pentru formularea plângerii împotriva dispoziţiei nr. 43/2005 emisă de primarul oraşului Negreşti-Oaş a fost formulată la 20 iunie 2006.
Susţinerea reclamantei că a fost internată în spital în acea perioadă şi nu a putut formulată plângere a fost înlăturată de prima instanţă întrucât potrivit adeverinţei eliberată de Spitalul Bixad, internarea s-a făcut în perioada 10 octombrie 2005-6 ianuarie 2006.
Or, de la data comunicării dispoziţiei ( februarie 2005) până la data internării, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa, astfel încât plângerea a fost respinsă ca tardiv introdusă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 36/2007-A din 15 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada stării de sănătate ce să o fi împiedicat obiectiv la promovarea contestaţiei.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamant T.A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în perioada de după externare şi până la data formulării acţiunii, s-a aflat sub tratament medical.
În dovedirea acestei susţineri a depus la dosar două adeverinţe medicale eliberate la 18 decembrie 2005 şi respectiv la 12 aprilie 2007 de doctor M.C. (medic de familie) şi doctor B.A. (medic primar pneumolog).
Recursul nu este fondat.
Art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluţionării cauzei prevede că Decizia emisă de unitatea deţinătoare poate fi atacată în justiţie în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Nerespectarea termenului de 30 de zile atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Faptul că reclamanta s-a aflat sub tratament medical, nu poate fi considerată o împrejurare mai presus de voinţa sa, în sensul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi repusă în termenul de formulare a notificării.
În consecinţă, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de T.A. împotriva deciziei nr. 36/2007-A din 15 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5878/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5863/2018. Civil → |
|---|
