ICCJ. Decizia nr. 5879/200<. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5879
Dosar nr. 5045/200
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 iulie 2005
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 11940 din 19 decembrie 2003, Judecătoria Cluj Napoca, a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC P.F. S.N.C. Cluj-Napoca împotriva chematei în garanţie C.C. B.P. Gilău în contradictoriu cu reclamanţii F.E., G.V., U.I. şi T.E. precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de C.C. B.P. Gilău împotriva chematului în garanţie B.L. şi drept urmare, chemata în garanţie C.C. a fost obligată să plătească pârâtei SC P.F. S.N.C. Cluj Napoca suma de 90.162.897 lei, despăgubire, în baza garanţiei pentru evicţiune şi 15.552.000 lei cheltuieli de judecată.
Chematul în garanţie B.L. a fost obligat să plătească C.C. despăgubirile în sumă de 90.162.897 lei şi 28.914.000 lei cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în garanţie formulată de C.C. B.P. Gilău împotriva O.J.C.C. Cluj a fost respinsă.
Împotriva sentinţei au formulat cale de atac C.C. Gilău şi B.L. intitulând-o „apel", cu toate că în dispozitivul sentinţei calea de atac prevăzută de instanţă era recursul.
Prin Decizia civilă nr. 9 din 29 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 101/2004, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursurilor declarate în cauză în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.
În motivarea deciziei s-a reţinut că în raport de obiectul acţiunii de fond, Tribunalul a pus în discuţia părţilor competenţa materială a Tribunalului Comercial de a soluţiona calea de atac formulată de cei doi chemaţi în garanţie, constatând că este necompetent să exercite controlul hotărârii, întrucât cauza este de natură civilă şi nu comercială.
Prin Decizia civilă nr. 443/A/2004 pronunţată în dosarul nr. 5586/2004 s-a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea Curţii de Apel Cluj.
În motivarea deciziei s-a reţinut că având în vedere prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) şi art. 2 pct. 3 C. proc. civ., prevederile şi modificările intervenite prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 s-a recalificat calea de atac, apel. Întrucât la data înregistrării apelurilor erau aplicabile modificările OG nr. 58/2003, competenţa soluţionării aparţine Curţii de Apel.
După declinarea la Curtea de Apel Cluj, s-a format dosarul nr. 441/2005.
În şedinţa publică din 16 februarie 2005 s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel în baza art. 158, art. 159 pct. 2 C. proc. civ., apreciindu-se a fi competent tribunalul, instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea.
Prin încheierea civilă nr. 540/S/2005 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de chemaţii în garanţie, în favoarea Tribunalului Cluj şi a constatat conflict negativ de competenţă, trimiţând dosarul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a format dosarul nr. 5045/2005.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele considerente:
Pârâta SC P.F. S.N.C. a solicitat obligarea chematei în garanţie la plata despăgubirilor în baza garanţiei pentru evicţiune, suma solicitată cu acest titlu fiind 90.162.897 lei.
Obiectul cererii îl constituie despăgubirea rezultată din evicţiune, care este sub 1 miliard de lei.
Litigiul dedus judecăţii are o valoare de sub 1 miliard lei, iar sentinţa este pronunţată după data intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 care a modificat textul art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introductive pe cale principală privind litigii civile al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei, nu sunt supuse apelului.
Art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introdus prin art. I din Legea nr. 195/2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003 stipulează că judecarea căii de atac a recursului este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză, în care hotărârea dată în primă instanţă este supusă numai recursului.
În consecinţă, sentinţa pronunţată în cauză poate fi atacată cu recurs şi nu apel iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea, în speţă, Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat de chemaţii în garanţie C.C. Gilău şi B.L. împotriva sentinţei civile nr. 11940 din 10 decembrie 2003 a Judecătoriei Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 638/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 569/2006. Civil → |
|---|
