ICCJ. Decizia nr. 5926/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5926
Dosar nr. 9739/105/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcţia Generală de Paşapoarte a cerut la data de 16 noiembrie 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani a dreptului la liberă circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene a pârâtului A.I.I. returnat din Franţa la 21 octombrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat între România cu această ţară.
Instanţa sesizată, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 1533 din 05 decembrie 2006, prin care a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Apelul declarat de către Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respins prin Decizia nr. 71 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
În esenţă, instanţele au reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a săvârşit una din faptele care justifică limitarea dreptului la liberă circulaţie.
Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii sale.
În dezvoltarea recursului se susţine, în esenţă, că Legea nr. 248/2005 este aplicabilă, la momentul returnării pârâtului, România nu era membră a Uniunii Europene.
Recursul corespunde motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se priveşte ca nefondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la liberă circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă pe baza legislaţiei naţionale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanţă cu legislaţia comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge dreptul la libera circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Măsura restrângerii nu poate fi însă întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Aşadar, simpla returnare a cetăţeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr.248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligaţia, conform art. 1169 C. civ., în coroborare cu normele comunitare sus arătate, să facă dovada că măsura cerută este consecinţa unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o „ameninţare" în sensul normei comunitare.
Pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 71 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5925/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5921/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
