ICCJ. Decizia nr. 5925/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5925
Dosar nr. 7885/111/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 decembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.M., solicitând restrângerea dreptului acesteia la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că, la 22 septembrie 2006, pârâta a fost returnată din Franţa conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea ţară.
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 106 din 29 ianuarie 2007, a respins cererea pe considerentul că dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu sunt imperative, iar în speţă restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie nu constituie o măsură necesară pentru apărarea valorilor prevăzute art. 2 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 77 din 10 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că:
- de la 1 ianuarie 2007, România a devenit membră a Uniunii Europene, astfel că limitarea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor romani nu se poate face decât potrivit Directivei nr. 38/2004 şi Regulamentului nr. 1612/1968 ale Consiliului acestei uniuni, numai pentru anumite motive, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi pornindu-se de la conduita persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societăţii;
- instanţa română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la liberă circulaţie a unui cetăţean român pe teritoriul Franţei raportându-se la ordinea juridică în vigoare la data judecăţii, expulzarea dispusă de autorităţile franceze nefiind suficientă, prin ea însăşi, pentru aplicarea unei asemenea măsuri;
- în speţă, nu subzistă niciunul dintre motivele prevăzute limitativ de legislaţia comunitară pentru restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Franţa, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care are prioritate faţă de legislaţia internă şi tratatele de readmisie anterioare.
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declaraţia dată la returnare, pârâta a recunoscut că a locuit fără forme legale în Franţa timp de 5 luni, asigurându-şi existenţa din cerşit;
- această conduită a pârâtei este evident contrară ordinei publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/38/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Franţa pe timp de un an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 77/A din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 106 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor şi rejudecând admite cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtei C.M., pe teritoriul Franţei, timp de 1 an.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
I
| ← ICCJ. Decizia nr. 6130/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5926/2006. Civil → |
|---|
