ICCJ. Decizia nr. 6024/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6024
Dosar nr. 36173/3/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 699 din 17 iunie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia formulată de M.G. prin care s-a solicitat anularea dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 3252 din 27 august 2004, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 209 mp situat în Bucureşti, şi acordarea despăgubirilor băneşti pentru suprafaţa de 157 mp teren, situat la aceeaşi adresă şi pentru construcţia demolată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1528 A din 15 noiembrie 2005 a respins apelul declarat de reclamant.
După soluţionarea apelului, respectiv la 12 ianuarie 2006 reclamantul iniţial a decedat, iar moştenitorii legali acestuia, M.I.G. şi M.M., conform certificatului de moştenitor nr. 5 din 24 februarie 2006 emis de BNP S.R.O., i-au preluat poziţia procesuală şi au declarat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 5193 din 26 mai 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţi, a casat hotărârile pronunţate în cauză şi a trimis dosarul la instanţa de fond pentru rejudecare, reţinând că instanţele nu au analizat situaţia terenului de 209 mp.
Rejudecând fondul după casare, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 912 din 20 iunie 2007 a respins contestaţia ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin dispoziţia nr. 3252 din 27 august 2004 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului de 157 mp cu motivarea că acesta este afectat de detalii de sistematizare şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Entitatea investită cu soluţionarea notificării nu s-a pronunţat cu privire la terenul de 209 mp şi construcţia demolată de la aceeaşi adresă.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar terenul de 213 mp nu figura la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 ca proprietate de stat, iar cu privire la terenul de 157 mp s-a reţinut că reclamanţii deţin doar o cotă de 2/3 din acesta.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii M.I.G. şi M.M. susţinând că pentru construcţia demolată nu s-au acordat măsurile reparatorii şi că nu s-a analizat situaţia terenului de 209 mp pentru care Primăria a emis un proces verbal de punere în posesie a numiţilor G.C. şi P.I.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 814 A din 17 decembrie 2007, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii parţiale a contestaţiei şi obligării intimatului să completeze dispoziţia emisă cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru construcţie, în limita cotei de 2/3 din dreptul de proprietate aparţinând reclamanţilor.
În motivarea deciziei s-a reţinut că reclamantul iniţial, în calitate de persoană îndreptăţită în sensul Legii 10/2001, a formulat două notificări, una pentru terenul de 209 mp şi cealaltă pentru terenul de 157 mp şi construcţia demolată.
M.G. şi soţia sa C.A., împreună cu soţii G.C. şi A. au deţinut în coproprietate, în cote egale, terenul în suprafaţă de 366 mp situat în str. B.V. nr. 80. Din această suprafaţă s-a expropriat doar suprafaţa de 157 mp teren, restul de 209 mp rămânând în proprietatea numiţilor M.G., G.C. şi P.I., fostă G., astfel încât acest teren excede dispoziţiilor Legii 10/2001.
Împrejurarea că ceilalţi coproprietari ai imobilului teren au făcut demersuri pentru intrarea în posesia acestuia, cu ignorarea actelor de proprietate urmează a fi remediată pe calea dreptului comun.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii M.I.G., M.M. şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
În motivarea recursului declarat de reclamanţi şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a solicitat casarea deciziei şi obligarea Primarului General de a soluţiona notificarea nr. 3382 din 19 octombrie 2001 privind restituirea în natură a terenului de 209 mp. De asemenea, instanţele erau obligate să verifice legalitatea procesului verbal de punere în posesie a numiţilor G.C. şi P.I. cu acest teren.
Pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi-a întemeiat recursul tot pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivare a susţinut că terenul de 209 mp şi construcţia demolată nu au făcut obiectul notificării depuse de reclamantul iniţial, M.G.
Recursul formulat de pârât nu este fondat.
Critica inserată în motivarea acestui recurs nu poate fi reţinută întrucât M.G., prin notificarea înregistrată sub nr. 3382/2001 a solicitat restituirea în natură a terenului de 209 mp, iar prin cea de-a doua notificare, nr. 3513/2001 a solicitat acordarea despăgubirilor băneşti pentru suprafaţa de teren de 157 mp şi pentru construcţia demolată.
Recursul declarat de reclamanţi este fondat pentru considerentele care succed:
Aşa cum s-a menţionat, pentru întreaga suprafaţă de teren de 366 mp şi construcţia demolată au fost formulate două notificări. Deşi din preambulul dispoziţiei contestate, nr. 3252 din 27 august 2004 depusă la fila 32 a dosarului de fond, rezultă că s-au soluţionat ambele notificări, prin dispozitivul acesteia unitatea deţinătoare s-a pronunţat doar asupra terenului de 157 mp, lăsând, practic, nesoluţionată notificarea nr. 3382/2001 privind restituirea terenului de 209 mp.
Pe parcursul derulării procesului reclamanţii au susţinut în mod constant că prin dispoziţia contestată nu s-a soluţionat şi această notificare, iar instanţele care au instrumentat cauza în fazele procesuale anterioare nu s-au preocupat de acest aspect. Mai mult, prin Decizia recurată, instanţa de apel a analizat amănunţit situaţia juridică a terenului de 209 mp fără a dispune obligarea Primarului General de a soluţiona şi această notificare în sensul rezultat din probele administrate.
Potrivit dispoziţiilor Legii 10/2001 unitatea deţinătoare a imobilului este obligată să soluţioneze notificarea prin emiterea unei dispoziţii motivate care poate fi cenzurată parţial sau în totalitate de către instanţă, pe calea contestaţiei. In situaţia în care unitatea deţinătoare nu soluţionează notificarea cu care a fost investită, ceea ce valorează, practic, un refuz de restituire, instanţa este îndrituită să examineze fondul cauzei, cu administrarea probatoriului necesar şi, în final, să oblige această unitate la emiterea dispoziţiei motivate.
Cea de-a doua critică, privind controlul legalităţii procesului verbal de punere în posesie, nu poate fi reţinută întrucât excede cadrului procesual.
Ca atare, se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel. În rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., se vor avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente şi se vor administra probatoriile care se vor dovedi utile cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.I.G., M.M. împotriva deciziei nr. 814 A din 17 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru cauze cu minori şi familie.
Casează Decizia menţionată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6486/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6200/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
