ICCJ. Decizia nr. 6114/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6114
Dosar nr. 1503/1/2006
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 1918 din 1 martie 2005 reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Iaşi, anularea dispoziţiei nr. 56 din 10 ianuarie 2005 emisă de acesta şi acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi cuvenite pentru imobilul situat în Iaşi.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este îndreptăţită la restituirea imobilului, în natură sau prin echivalent, în calitate de moştenitoare testamentară a fostei proprietare Ş.E., imobilul fiind preluate de stat fără titlu valabil şi fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, respectiv prin Decizia nr. 105 din 24 februarie 1977 a fostului Consiliu popular al municipiului Iaşi. Această decizie avea ca obiect acceptarea unei aşa-zise donaţii făcută de proprietarul Ş.E. printr-o cerere înregistrată la Consiliu popular Iaşi sub nr. 11060 din 17 ianuarie 1977, însă, validitatea donaţiei era condiţionată de încheierea contractului de donaţie în formă autentică, condiţie neîndeplinită .
Prin sentinţa civilă nr. 515 din 4 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi acţiunea a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se restituie imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada de referinţă ....., dacă s-a admis acţiunea în anulare sau constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar în cauză nu există o astfel de hotărâre. S-a mai reţinut că Decretul nr. 478/1954 în baza căruia s-a făcut donaţia constituie titlu valabil de preluare de către stat.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză susţinând că în mod greşit instanţa de fond a stabilit că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, când de fapt situaţia juridică a imobilului cade sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h), atâta timp cât nu este un act de donaţie încheiat în formă autentică, bunul a intrat abuziv în proprietatea statului.
Prin Decizia civilă nr. 465 din 16 noiembrie 2005 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că bunul a fost donat statului, astfel că acestei situaţii juridice se aplică dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta nu a făcut dovada existenţei hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat sau s-a constatat nulitatea donaţiei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, în esenţă, următoarele critici.
- încadrarea situaţiei juridice existente s-a făcut în mod eronat, în cauză fiind incidente prevederile art. 3 alin. (1) lit. h) şi nu art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001, cum au reţinut instanţele anterioare;
- în mod greşit s-a reţinut că Decretul nr. 478/1954 în baza căruia s-a făcut donaţia constituie titlu valabil de preluare de către stat, câtă vreme chiar prin Decizia nr. 105/1977 privind acceptarea donaţiei se prevedea, la art. 3, că actul de donaţie va fi încheiat în formă autentică la notariatul de Stat, conform dispoziţiilor dreptului comun aplicabile;
- potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele donate statului în baza Decretului nr. 478/1954, în cazul în care aceste donaţii nu au fost încheiate în formă autentică nu există, în sarcina persoanei care a solicitat restituirea imobilului, obligaţia de a prezenta o hotărâre judecătorească prin care s-a admis acţiunea în anulare sau în constatare a nulităţii donaţiei, iar potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, dispoziţiile actului normativ aşa cum a fost modificat sunt de imediată aplicare şi se aplică şi cauzelor aflate în curs de judecată;
- imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, printr-un act de dispoziţie abuziv al statului;
- în dispoziţia nr. 56/2005 emisă de Primarul municipiului Iaşi se face referire în mod nereal, la suprafaţa de 350 mp teren, cu toate că actele care fac dovada dreptului de proprietate atestă suprafaţa de 800 mp;
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 801 şi art. 803 C. civ., „donaţia este un contract solemn, unilateral şi cu titlu gratuit", iar în conformitate cu prevederile art. 813 C. civ. „toate donaţiile se fac prin act autentic".
În speţă, prin însăşi Decizia nr. 105 din 24 februarie 1977 a fostului Consiliu popular al municipiului Iaşi privind acceptarea donaţiei s-a precizat expres în art. 3 că actul de donaţie va fi încheiat în formă autentică la Notariatul de Stat, conform dispoziţiilor dreptului comun aplicabile.
Dispoziţiile legale menţionate nu au fost respectate în cauză.
Pe de altă parte, este de observat că prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, publicată în M.Of. nr. 653 din 22 iulie 2005, s-au adus modificări art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, prevăzându-se expres că prin imobile preluate în mod abuziv în sensul prezentei legi se înţeleg" imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza ... Decretului nr. 479/1954 privitor la donaţiile făcute statului ş.a, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzute de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă".
Este evident că în sensul dispoziţiilor menţionate, în cazul donaţiei făcută statului în temeiul Decretului nr. 479/1954 dar neîncheiată în formă autentică, persoana îndreptăţită nu are obligaţia prezentării hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat sau s-a constatat nulitatea donaţiei.
Aceste prevederi legale nu au fost avute în vedere de instanţa de apel, deşi, potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, reţinând în mod eronat că reclamanta trebuia să îndeplinească condiţia formală a prezentării respectivei hotărâri judecătoreşti de anulare sau constatare a nulităţii unei donaţii, care de fapt nu există pentru că nu a fost încheiată cu respectarea formelor şi condiţiilor legale.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul şi a se casa Decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel pentru rezolvarea fondului cauzei, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., cu observarea prevederilor art. 315 C. proc. civ.
Critica dezvoltată prin ultimul motiv de recurs priveşte chestiuni ce ţin de fondul cauzei şi urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Celelalte motive de recurs, deşi structurate punctul, se referă toate la aspectul de nelegalitate analizat prin considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.E. împotriva deciziei nr. 465 din 16 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6111/2006. Civil → |
|---|
