ICCJ. Decizia nr. 622/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 622.
Dosar nr. 3204/1/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Cererea de restituire în natură a imobilului teren, în suprafaţă de 850 mp, situat în municipiului Rădăuţi, a fost respinsă prin dispoziţia 189 din 9 februarie 2005 a Primăriei Municipiului Rădăuţi care a statuat că valoarea echivalentă a imobilului cuvenită petenţilor este de 336.097.000 lei sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Contestaţia îndreptată împotriva susmenţionatei dispoziţii a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 576 din 22 iulie 2005 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, sentinţă rămasă definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanţii R.O., R.C., V.L. şi R.D., astfel cum rezultă din Decizia civilă 1001 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, decizie atacată cu recurs în prezenta cauză.
În motivarea hotărârii sale, instanţa de apel a reţinut că în conformitate cu art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001, modificată şi republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil, iar modalităţile de reparare prin echivalent sunt de competenţa Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile Legii 247/2005.
Împotriva susnumitei decizii a curţii de apel au declarat recurs R.O., R.C., V.L., R.D., O.I., S.R. şi C.E. care au invocat pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii. În acest sens arată că, prin măsurile stabilite de către primărie au fost încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea 10/2001, iar dosarul nu a fost înaintat prefecturii pentru acordarea despăgubirilor, apreciind că Primăria a emis un act nul.
În acelaşi timp, menţionează că s-a dispus doar pentru suprafaţa de 840 mp teren, astfel că n-au intrat în calcul şi cei 40,32 mp, teren cu anexe gospodăreşti.
Consideră că din suprafaţa totală evidenţiată prin Decretul 71/81 a Consiliului de Stat al RSR, decret specificat în adeverinţa 4597/1981 a Întreprinderii judeţene de gospodărie comunală şi locativă Suceava, au fost acordate despăgubiri, prin anexa cu inventarul bunurilor trecute la stat, despăgubiri privind doar suprafaţa de 840 mp şi nu şi cele pentru suprafaţa de 40,32 mp, astfel cum confirmă şi adresa 4424/92 a Regiei autonome judeţeană de utilităţi comunale şi locative.
În subsidiar, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea 10/2001, în raport de care măsurile reparatorii, prin echivalent pot fi combinate, şi faţă de faptul că R.O. este în vârstă de 72 ani şi foarte bolnavă, recurenţii apreciază că se poate acorda ca măsură reparatorie în echivalent despăgubirea bănească aferentă cotei cuvenite acesteia.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele raţiuni.
Pe de o parte, se apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a legii în privinţa procedurii instituite de capitolul III din Legea 10/2001, în funcţie şi de alternativa măsurilor reparatorii în cazul prevăzut de art. 11 din aceeaşi lege. Pe de altă parte, se reţine că, o asemenea critică a fost formulată pentru prima dată în recurs şi nu şi în apel, ceea ce este inadmisibil faţă de ierarhia instituită de lege a căilor de atac.
În acelaşi timp, se are în vedere că pe fondul chestiunii invocate ca şi în privinţa întinderii drepturilor cuvenite pentru proprietatea preluată abuziv în sensul art. 2 din Legea 10/2001, s-a respectat legea atunci când s-a evocat art.11 al.4 din Legea 10/2001 republicată, articol în temeiul căruia, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile se stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul, iar modalităţile de reparare prin echivalent sunt de competenţa Comisiei centrale în conformitate cu dispoziţiile Legii 247/2005.
Independent de situaţia unuia dintre recurenţii, este echitabil ca în aceeaşi modalitate a echivalentului sub formă de titluri să se acorde măsuri reparatorii pentru ca toţi recurenţii reclamanţi să beneficieze de acelaşi gen de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Cât priveşte cuantumul măsurilor cuvenite, s-a făcut în baza unei expertize, conform datelor oferite de reclamanţi, iar expertiza n-a fost contestată în privinţa întinderii despăgubirilor evidenţiate în modalitatea specificată.
Aşadar şi critica de fond cu privire la aplicabilitatea legii asupra măsurilor dispuse este fără de temei, din moment ce a fost respectată Legea 10/2001, faţă de situaţia prevăzută de art. 11, dar şi în raport de Legea 247/2005.
De aceea, cum nu subzistă condiţiile prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii R.O., R.C., V.L., R.D., O.I., S.R. şi C.E. împotriva deciziei nr. 1001 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6351/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6114/2006. Civil → |
|---|
