ICCJ. Decizia nr. 6139/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6139
Dosar nr. 20168/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 aprilie 2003 sub numărul 4367/2003 a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, contestaţia formulată de I.D. prin procurator M.D.E. împotriva dispoziţiei nr. 812 din 26 martie 2003 privind respingerea cererii de restituire în natură a terenului situat în Bacău, în contradictoriu cu primarul municipiului Bacău. A solicitat anularea în parte a acestei dispoziţii ca fiind netemeinică şi nelegală, urmând ca terenul situat la adresa amintită să fie restituit în natură iar despăgubirea pentru imobil urmând a fi păstrată. Respingerea cererii de restituire a terenului este motivată de primar prin faptul că acesta face parte din domeniul public.
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 11 iunie 2003 Tribunalul Bacău a respins contestaţia ca nefondată, pentru că nu s-a făcut dovada că terenul este liber de construcţii şi poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a formulat apel, arătând că nu a avut posibilitatea administrării de probatorii în susţinerea contestaţiei. În apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice şi s-a solicitat pârâtei relaţii cu privire la situaţia imobilului în anul 1967, data preluării de către stat, situat în Bacău. Prin Decizia nr. 1210 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a admis apelul, a anulat sentinţa civilă nr. 310 din 11 iunie 2005 a Tribunalului Bacău şi a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea I.D. prin mandatar M.D.E. împotriva dispoziţiei nr. 812 din 26 martie 2003 a Primarului Municipiului Bacău, reţinând că terenul aparţine domeniului public al Municipiului Bacău, fiind situat în centrul oraşului în imediata apropiere a catedralei, aflată în construcţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea I.D., prin mandatar M.D.E. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 Primarul are calitate procesuală şi nu Primăria, cum greşit au reţinut ambele instanţe. Mai arată că instanţele au stabilit un alt cadru procesual decât cel ce rezultă din acţiunea de chemare în judecată, instanţa de apel a interpretat H.C.L nr. 42/2000 în mod nelegal. Arată că terenul în litigiu nu aparţine domeniului public.
Analizând criticile formulate, Curtea reţine că instanţele nu au avut rol activ în soluţionarea cauzei.
Nu sunt îndeplinite elementele definitorii care au stat la baza pronunţării hotărârilor, nefiind clarificată situaţia juridică a imobilului, localizarea acestuia şi data la care acesta a intrat în domeniul public. Astfel, se impune efectuarea unei expertize tehnice, cercetare locală şi orice alte probe care ar rezulta din dezbateri.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.D. împotriva deciziei civile nr. 1210 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 16934/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 58/2006. Civil → |
|---|
