ICCJ. Decizia nr. 6202/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6202
Dosar nr. 5057/1/2006
Şedinţa publică din 1 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 663 din 1 iulie 2005, Tribunalul Dâmboviţa a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii; a respins acţiunea formulată de reclamanta B.F., prin mandatar B.R., în contradictoriu cu Consiliul Local Gura Ocniţei şi Primăria comunei Gura Ocniţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din 7 camere şi garajul ocupat de pompierii comunei. Cât priveşte terenul solicitat acesta a făcut obiectul legii fondului funciar.
Cu privire la excepţia invocată de pârâta Primăria Gura Ocniţei, s-a reţinut că acţiunea formulată de reclamantă a fost introdusă în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.F., prin mandatar B.R., împotriva deciziei civile nr. 663 din 1 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Gura Ocniţei şi Primăria Gura Ocniţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu solicitat de reclamantă a făcut obiectul cererii formulată de reclamantă în condiţiile Legii nr. 18/1991.
S-a mai reţinut că de vreme ce construcţia revendicată de reclamantă nu mai există fizic, deoarece a fost demolată, ea nu mai poate fi restituită în natură.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta B.F., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţa de apel nu a analizat motivele de apel depuse la data de 2 noiembrie 2005, considerând că acestea au fost formulate tardiv.
- Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivul de apel referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Gura Ocniţei şi Consiliului Loca Gura Ocniţei.
- Acţiunea, respectiv apelul trebuiau admise, întrucât, respingând cererea de restituire în natură, primarul trebuia să stabilească valoarea echivalentă a imobilului şi să menţioneze că se poate opta pentru acordarea de despăgubiri băneşti, conform art. 1 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 284 C. proc. civ. coroborat cu art. 287 alin. (4) C. proc. civ., în mod corect instanţa de apel a procedat la soluţionarea cauzei pe baza motivelor de apel depuse de reclamanta B.F. la termenul din data de 15 august 2005 şi nu pe baza motivelor depuse la data de 2 noiembrie 2005.
Din chiar cuprinsul cererii de apel, reclamanta a precizat expres faptul că a formulat cerere în condiţiile Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. În urma acestei cereri s-a emis adeverinţa nr. 542 din 18 martie 1993 prin care Comisia Locală Gura Ocniţei a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la terenul în litigiu.
Prin urmare în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare or prin Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 169/1997".
Cu privire la construcţia, remiza P.S.I., a cărei reconstituire în natură s-a solicitat de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că acea remiză nu mai există şi că în locul acesteia există o construcţie nouă, edificată de Primăria comunei Gura Ocniţei în anul 2000.
De altfel, atât terenul în litigiu cât şi clădirea în care se află remiza P.S.I. au fost trecute în domeniul public prin Hotărârea nr. 14 din 20 august 1999.
Cu privire la nepronunţarea instanţei de apel referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Gura Ocniţei şi Consiliul Local Gura Ocniţei se reţine faptul că de vreme ce apelul declarat de reclamanta B.R. a fost respins ca nefondat, în contradictoriu cu pârâţii menţionaţi nu mai era cazul să se pronunţe asupra calităţii pasive a acestora.
Aşadar, faţă de cele arătate se reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B.F., decedată şi continuat de moştenitorii B.R., B.S. şi B.M.C., împotriva deciziei nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6337/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6198/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
