ICCJ. Decizia nr. 6210/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6210
Dosar nr. 12.620/1/2006
Şedinţa publică din 1 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor de faţă, constată următoarele.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 1240 din 30 noiembrie 2005 a admis contestaţia formulată de contestatorul M.P., în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Moineşti şi M.E. şi pe cale de consecinţă: a anulat în tot dispoziţia nr. 2348 din 29 decembrie 2004 emisă de intimatul primarul municipiului Moineşti; a obligat pe intimatul municipiului Moineşti să emită o nouă dispoziţie prin care să dispună restituirea în natură celor două persoane care au formulat notificări, respectiv M.P. şi M.E. a suprafeţei de 3514, 027 mp identificată pe punctele de contur: 82-83-21-22-41-45-89-40-29-51-53-54-55-56-57-58-60-61-62-63-64-65-66-67-31-68-20-72-70-17-73-23-24-46-77-78-79-80-81-82 şi să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul demolat în valoare de 1.012.023.944 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul M.P. a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, respectiv suprafaţa de 3514,027 mp şi că valoarea despăgubirilor pentru imobilul demolat a fost corect stabilită prin raportul de expertiză, la suma de 601.503.759 lei. Terenul în litigiu, 3514,027 mp se cuvine atât reclamantului cât şi intimatei M.E.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 81 din 5 iunie 2006, a admis apelurile declarate de contestatorul M.P. şi pârâtul primarul municipiului Moineşti, împotriva sentinţei civile nr. 1240 din 3 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu M.E. şi pe cale de consecinţă: a schimbat în parte dispoziţia nr. 2348 din 29 decembrie 2004 emisă de intimatul municipiul Moineşti, în sensul că a obligat intimatul să emită dispoziţie şi pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie, demolat în condiţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că deşi, în considerentele dispoziţiei nr. 2348/2004 se menţionează că a fost demolat şi un imobil (construcţie ) proprietatea contestatorilor, s-a omis a se face propunere de despăgubire şi pentru imobilul respectiv.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a formulat recurs primarul municipiului Moineşti şi M.P.
Primarul municipiului Moineşti, critică Decizia atacată ca fiind nelegală invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece:
Obligarea primarului să plătească 15 milioane lei vechi reprezentând cheltuieli de judecată, este neîntemeiată dat fiind faptul că primarul nu putea să dispună restituirea terenului solicitat de M.P. şi M.E. prin cele două notificări. Acest lucru îl poate face numai Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
M.P., critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel a stabilit în mod greşit că terenul de care au fost deposedaţi fraţii Maftei avea doar suprafaţa de 1724 mp, de vreme ce din probe rezultă că suprafaţa reală a terenului în litigiu este de 3514,027 mp;
- În mod nejustificat instanţa de apel a refuzat efectuarea unei noi expertize, pentru a stabili cu exactitate care este suprafaţa reală de teren liberă pentru a fi restituită în natură;
- În cauză se impunea să se stabilească valoarea terenului şi a construcţiei, ce se restituie prin echivalent de către Comisia Centrală prin efectuarea unei expertize tehnice;
- Instanţa de apel a omis să includă în cheltuielile de judecată şi onorariu celor doi experţi.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de primarul municipiului Moineşti, se reţin următoarele:
Prin dispoziţia nr. 2348 din 29 decembrie 2004 emisă de primarul municipiului Moineşti s-a restituit în natură reclamanţilor M.P. şi M.E., suprafaţa de 684 mp situat în municipiul Moineşti, iar pentru restul terenului respectiv suprafaţa de 1040 mp s-a stabilit valoarea echivalentă de 47.903.068 lei.
Instanţa de apel în mod judicios a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul M.P. şi pe cale de consecinţă: a anulat în parte dispoziţia nr. 2348 din 29 decembrie 2004 în sensul că pârâtul primarul municipiului Moineşti a fost obligat să emită dispoziţie şi pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie, demolat, în condiţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată, pe considerentul că pârâtul a omis a face propunere pentru despăgubiri prin echivalent şi pentru construcţia expropriată şi demolată, solicitată de M.P.
Măsurile reparatorii prin echivalent de care beneficiază M.P. şi M.E. se acordă în condiţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată şi nu în condiţiile Legii nr. 247/2005, care a modificat şi completat Legea nr. 10/2001, deoarece dispoziţia nr. 2348/29 decembrie 2004 a fost emisă anterior intrării în vigoare acestei din urmă legi.
Cum primarul municipiului Moineşti a omis să acorde contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru imobilul construcţie demolat, contestatorii fiind nevoiţi să-l acţioneze în judecată pentru acest lucru, are culpă procesuală în condiţiile art. 274 C. proc. civ. şi prin urmare corect a fost obligat la plata sumei de 15 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de M.P. se reţin următoarele.
M.E. şi P.M. au expropriaţi prin Decretul nr. 197/1987 cu privire la terenul în suprafaţă de 1724 mp. Ei nu puteau avea în proprietate suprafaţa de 9882 mp în anul exproprierii, întrucât în perioada 1969-1978 au figurat la rol doar cu terenul expropriat, f. 19 d. Fond, iar acest teren l-au dobândit în 1949, contract de vânzare cumpărare din 6 mai 1949 f.3 dosar fond.
Măsurile reparatorii cu privire la care sunt îndreptăţiţi contestatorii constau în despăgubiri prin echivalent în condiţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată.
Dispoziţiile Legii nr. 247/2005 care au modificat şi completat Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile în cauză deoarece dispoziţia nr. 2348/29 decembrie 2004 emisă de primarul municipiului Moineşti, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Aşadar faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurenţi, nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul M.P. şi pârâtul primarul municipiului Moineşti împotriva deciziei nr. 81 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6233/2006. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 613/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
