ICCJ. Decizia nr. 6351/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6351
Dosar nr. 3807/1/2006
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin art. 1 al deciziei nr. 127 din 15 iunie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de SC S. SA Satu Mare în urma notificării nr. 405 din 9 august 2001, s-au restituit numitului H.A., în natură, următoarele:
a) Casă tip conac, în suprafaţă construită de 269 mp, situată în parcela nr. top 6623 din C.F. Satu Mare;
b) Casă pentru angajaţi (dormitor comun) în suprafaţă construită de 319 mp situată în parcela nr. top 6623 din C.F. Satu Mare;
c) grajd pentru animale, în suprafaţă construită de 497 mp situată în parcela nr. top 6623 din C.F. Satu Mare.
Potrivit art. 2 din aceeaşi decizie, terenurile aferente construcţiilor (curte, grădină, drum), în suprafaţă de 22.985 mp se vor restitui de M.A.A.P., Administraţia Domeniilor Statului „în urma redirijării notificării".
Prin Decizia nr. 128 din iunie 2004 emisă de SC S. SA Satu Mare s-a respins solicitarea adresată de H.A. prin notificarea nr. 84 din 2 februarie 2002 pentru restituirea în natură a unor construcţii, grajduri de vaci situate pe parcela nr. top 6622, cu motivarea că pretenţia nu face obiect al Legii nr. 10/2001, grajdurile „fiind construite din fondurile statului şi nu preluate de stat prin expropriere".
Prin art. 1 al dispoziţiei nr. 139 din 11 ianuarie 2005 emisă de SC S. SA Satu Mare în urma notificării nr. 405 din 9 august 2001, s-a respins cererea formulată de H.A. de restituire în natură a terenului situat în Baia Mare, înscris în C.F. în parcelele nr: 6622 (în suprafaţă de 6924 mp), nr. 6623 (în suprafaţă de 1 ha şi 1222 mp), nr. 6624 (în suprafaţă de 4964 mp) şi nr. 6625 (în suprafaţă de 942 mp), pe motiv că pe acest teren s-au amplasat din fondurile statului, în perioada 1979-1983, construcţiile unei ferme pentru vaci cu 706 locuri.
Potrivit art. 2 al aceleaşi dispoziţii, pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, societatea a oferit notificatorului un teren în suprafaţă totală de 24.070 mp, înscris tot în C.F. Satu Mare, dar în alte parcele aflate în imediata vecinătate a unor imobile restituite în baza unor legi anterioare de reparaţiune, oferindu-se, totodată, şi o servitute de trecere pe două parcele, ca zonă de acces.
La data de 13 iulie 2004 reclamantul H.A. a contestat în justiţie Decizia nr. 127 din 15 iunie 2004 emisă de SC S. SA Satu Mare, fiind nemulţumit de nerestituirea terenului în suprafaţă de 22.985 mp, arătând că bunul este în patrimoniul societăţii pârâte. La aceeaşi dată, H.A. a contestat şi Decizia nr. 128 din iunie 2004 emisă de SC S. SA Satu Mare, contrazicând susţinerea pârâtei că pe terenurile revendicate s-ar fi ridicat construcţii din fondurile statului.
Ulterior, la data de 28 octombrie 2004 (filele 61-63 dosar de fond), reclamantul a adus precizări acţiunii, solicitând fie anularea deciziilor, fie a se constata că ele sunt nule de drept, invocând şi hotărâri judecătoreşti anterioare prin care s-au respins pretenţiile SC S. SA Satu Mare, formulate în contradictoriu cu Statul Român şi proprietarul tabular, de a i se atribui în natură terenurile.
Prin întâmpinare, pârâta SC S. SA Satu Mare a solicitat respingerea acţiunii, prin formularea următoarelor apărări: Societatea pârâtă a fost înfiinţată în urma divizării SC A. SA Satu Mare, în patru noi societăţi, una dintre acestea fiind pârâta, care a preluat în patrimoniul său Ferma de producţie nr. 3 Satu Mare, Balta Blondă nr. 19 şi Ferma nr. 4 din Satu Mare Sătmărel, potrivit Protocolului de predare-primire nr. 971 din 16 iunie 1999; pârâta a restituit reclamantului ce a avut în proprietate, dar pe parcela cu nr. top 6622 din C.F. Baia Mare, în anii 1979-1983, s-a construit o fermă pentru vaci cu 706 locuri în baza aprobării dată prin Ordinul M.A.I.A. nr. 318 din 9 decembrie 1978 şi, în consecinţă, această fermă nu a aparţinut niciodată reclamantului, dovadă fiind şi cele notate în cartea funduară.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 100/D din 21 martie 2005, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamant, a admis acţiunea şi a dispus anularea în parte a deciziei nr. 127 din 15 iunie 2004 emisă de pârâtă, menţinând doar dispoziţia de restituire în natură a imobilelor, constatându-se preluarea lor fără titlu valabil. S-a dispus anularea în tot a deciziei nr. 128 din iunie 2004 şi a actelor subsecvente, inclusiv a deciziei nr. 139 din 11 ianuarie 2005. Au fost respinse în rest pretenţiile reclamantului.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, care, prin Decizia nr. 8/A din 20 ianuarie 2006, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC S. SA Satu Mare care a invocat următoarele motive de casare: greşit s-a restituit reclamantului parcela nr. top 6622 din C.F. Satu Mare şi grajdurile pentru vaci amplasate pe acest teren, deoarece ele au fost construite din fondurile statului şi nu fac obiectul Legii nr. 10/2001; instanţele nu au observat că prin dispoziţia nr. 139 din 11 ianuarie 2005, emisă cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, recurenta a făcut reclamantului o ofertă de restituire în echivalent a terenurilor rămase libere de construcţiile ce compus ferma pentru vaci cu 706 locuri, iar aceste parcele compensatorii se află în vecinătatea imobilelor deja restituite; o parte din terenurile revendicate de reclamant nu se află în patrimoniul recurentei, iar pe o altă parte din aceste terenuri au fost construite din fondurile statului, în perioada 1979-1983, un număr de 28 de construcţii zootehnice diferite.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În aplicarea acestei dispoziţii legale, din studiul actelor dosarului, se constată că instanţele nu au manifestat rol activ şi nu au administrat probe utile şi necesare pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi, în scopul aflării adevărului, nu s-a stabilit pentru care motiv anume, pârâta se opune restituirii către reclamant a unor suprafeţe funciare. Astfel, instanţele erau datoare să lămurească situaţia dacă pe unele din aceste suprafeţe de teren, în perioada 1979-1983, din fondurile statului, s-au ridicat un număr de 28 de construcţii zootehnice.
Aşa fiind, se va admite recursul pârâtei şi vor fi casate hotărârile date în cauză pentru ca prin suplimentarea probatoriilor, inclusiv printr-o expertiză tehnică, să se stabilească: dacă pe unele dintre parcelele de teren revendicate de reclamant se găsesc construcţii zootehnice ridicate din fondurile statului şi dacă restituirea în natură, în tot ori numai în parte, a acestor parcele ar împiedeca norma funcţionare a fermei şi în ce proporţie; cine este, în înţelesul Legii nr. 10/2001, deţinătorul terenurilor revendicate de reclamant; în situaţia în care, în rejudecare, se confirmă apărarea constantă a pârâtei în sensul că pe terenurile revendicate, în tot sau în parte din ele, se află construcţii zootehnice ce nu au aparţinut autorilor reclamantului, cu ocazia rejudecării se va verifica pe bază de dovezi, inclusiv prin expertiza de specialitate, dacă oferta făcută de pârâtă prin dispoziţia nr. 139 din 11 ianuarie 2005 este reală şi serioasă, dacă pârâta este proprietara parcelelor oferite în compensare pentru a putea dispune legal de ele şi dacă propunerea (oferta) făcută reclamantului, în raport de situaţia concretă de pe teren, asigură o reparaţie rezonabilă, echitabilă şi proporţională pentru terenurile ce, eventual, nu ar putea fi restituite reclamantului, pe vechiul amplasament funduar, în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Satu Mare împotriva deciziei nr. 8 A din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia şi sentinţa 100/D din 21 martie 2005 a Tribunalului Satu Mare şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2006. Civil. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 622/2006. Civil → |
|---|
