ICCJ. Decizia nr. 6246/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6246
Dosar nr. 1429/108/2006
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 februarie 2006, reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâta Întreprinderea P.S. Bucureşti, sucursala P.S. Vest Arad, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 120.000 lei despăgubiri civile, reprezentând drepturile băneşti cuvenite din exploatarea realizărilor tehnice al căror autor este reclamantul, calitate pe care pârâta a refuzat să i-o ateste.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că este autorul unor noi tehnologii referitoare la remanierea ventilelor cu pană conică şi parală, inclusiv remanierea penelor aferente şi la realizarea unui stand de remaniat grinzi balansier ce echipează unităţile de pompare.
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţându-se cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Arad şi Judecătoria Arad, a stabilit în favoarea tribunalului competenţa judecării cauzei, în temeiul art. 2 lit. e) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1168 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Arad, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 64/1991, or, acest act normativ prevede chiar în primul articol că beneficiază de protecţie persoanele care au dobândit un brevet de invenţie.
În speţă, reclamantul nu se află în această situaţie şi, pe cale de consecinţă, nu are calitate procesuală activă, care poate să aparţină doar unei persoane ce şi-a brevetat invenţia.
Asupra unei cereri de brevetare a invenţiei singura autoritate competentă a se pronunţa este O.S.I.M. (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci).
Prin Decizia civilă nr. 19 din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Din examinarea şi coroborarea art. 1 şi art. 72 ale Legii nr. 64/1991, precum şi din ansamblul dispoziţiilor acestei legi rezultă fără dubiu că, pentru a beneficia de protecţia conferită de lege, reclamantul trebuie să facă dovada existenţei realizării tehnice aplicabilă în unitate, a contribuţiei reclamantului în calitate de autor a acesteia şi a rezultatelor economice obţinute.
În speţa de faţă, este adevărat că reclamantul a iniţiat procedura obţinerii unui brevet de invenţie, prin înregistrarea la O.S.I.M. a unei cereri de brevet, dar aceasta nu a fost încă finalizată, aşa încât el nu poate beneficia de protecţia legii speciale.
Cum nu este îndeplinită această condiţie imperativă prevăzută de art. 1 din Legea nr. 64/1991, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate, recurentul susţine că ambele instanţe au ignorat temeiul juridic al acţiunii, lăsând nesoluţionat în mod greşit fondul cauzei.
Astfel, reclamantul nu a solicitat prin acţiune recunoaşterea unei invenţii, ci pe aceea a unei realizări tehnice noi la nivelul unităţii, prevăzută de art. 72 din Legea nr. 64/1991.
Motivul pentru care solicită despăgubiri este acela că unitatea nu a negociat cu el aplicarea realizării tehnice, iar aceasta nu era cuprinsă în obligaţiile sale contractuale.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe au pronunţat hotărâri nelegale condiţionând calitatea activă a reclamantului de existenţa unui brevet de invenţie obţinut de acesta pentru tehnologia referitoare la remanierea ventilelor cu pană conică şi parală, inclusiv remanierea primelor aferente şi la realizarea unui stand de remaniat grinzi balansier ce echipează unităţile de pompare.
Această greşeală s-a produs din cauza confuziei pe care au făcut-o ambele instanţe între invenţie şi realizare tehnică, ambele intrând în câmpul de aplicare al Legii nr. 64/1991, dar având regim juridic diferit.
Dacă pentru invenţii legea prevede, în art. 1, ca o condiţie obligatorie şi indispensabilă de protecţie, obţinerea brevetului din partea O.S.I.M., în ceea ce priveşte realizările tehnice o asemenea condiţie nu este prevăzută de lege.
Art. 72 din Legea nr. 64/1991 prevede în alin. (1) condiţiile acordării de drepturi băneşti autorului unei realizări tehnice, iar în alin. (2) prevede că unitatea care aplică această realizare are obligaţia de a atesta calitatea de autor, şi nu O.S.I.M. care este abilitat să elibereze, în temeiul Legii nr. 64/1991, numai brevetele de invenţie.
În speţă, reclamantul pretinde că unitatea care aplică realizările tehnice a refuzat să-i ateste calitatea de autor şi să-i plătească sumele de bani cuvenite, motiv pentru care s-a adresat instanţei de judecată în acest scop, conform art. 72 alin. (3) din lege.
Dacă reclamantul este sau nu autorul unor realizări tehnice, dacă unitatea pârâtă a refuzat să-i ateste această calitate şi dacă aplică sau nu respectivele realizări sunt chestiuni care ţin de fondul cauzei şi urmează a fi analizate ca atare.
Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, derivată din lipsa calităţii de inventator, este lipsită de orice suport juridic, neexistând niciun temei pentru coroborarea art. 72 cu art. 1 din Legea nr. 64/1991 într-un litigiu având ca obiect drepturile autorului unei realizări tehnice.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi, întrucât cauza nu a fost soluţionată pe fond, va casa Decizia, va admite apelul, iar în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va desfiinţa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei nr. 19/A din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată. Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1168 din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Arad.
Desfiinţează sentinţa menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6799/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 612/2006. Civil .. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
