ICCJ. Decizia nr. 6283/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6283
Dosar nr. 929/36/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.A. a solicitat Tribunalului Constanţa, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 690 din 3 mai 2004, anularea dispoziţiei de respingere nr. 912/2004, emisă de primarul municipiului Constanţa în baza Legii nr. 10/2001 şi obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 400,05 mp, lotul 26, careul 50, situat în staţiunea Mamaia, judeţul Constanţa, preluat abuziv de stat din patrimoniul autoarei reclamantei, M.(M.)P., proprietară a terenului, conform certificatului nr. 2059/A din 2 iulie 1997 emis de Arhivele Statului Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 2079 din 22 decembrie 2005, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea, în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, şi în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în contradictoriu cu Consiliul Local Constanţa.
Instanţa a reţinut că nu s-a dovedit existenţa unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de autoarea reclamantei cu Primăria Constanţa pentru imobilul solicitat, potrivit adresei emise de Serviciul Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa bunul reintrând în proprietatea municipalităţii, prin Decizia administrativă, de la P.N.
S-a mai reţinut că nu s-a probat faptul că autoarea reclamantei, P.M. este aceeaşi persoană cu M.P., declaraţiile de notorietate depuse la dosar de către reclamantă fiind înlăturate.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, potrivit deciziei nr. 143/C din 5 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă , minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, instanţa de apel însuşindu-şi argumentele în raport de care prima instanţă a respins acţiunea, cu menţiunea că în această fază procesuală s-a depus la dosar un „act de proprietate" din care rezultă că terenul lot 8, careu 26 a aparţinut numitului N.M.P., dreptul de proprietate fiind afectat de un pact comisoriu de gradul IV privind rezilierea de plin drept pentru modificarea unei construcţii în termen de 4 ani.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs T.D., în calitate de cesionar în drepturile litigioase ale reclamantei O.A., conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 223 din 6 februarie 2006 de BNP „Z.A.R.".
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici:
- Legea nr. 10/2001 nu cere persoanelor interesate să dovedească dreptul de proprietate cu titlu de proprietate în original, dovada putând fi făcută cu orice mijloc de probă.
- S-a făcut dovada că terenul a fost cumpărat de M.P., fiica lui P.M.N., care la rândul său a fost proprietarul unor terenuri, alături de soţia sa, H.P.B. şi alte două fiice, C.P. şi S.P.
Chiar şi în situaţia în care naţionalizarea s-ar fi făcut pe numele P.N. (astfel cum au reţinut instanţele anterioare), trecerea în proprietatea statului este lovită de nulitate, întrucât adevăratul proprietar este M.P., proprietatea acesteia fiind trecută în registrul de transcripţiuni, aşa cum rezultă din actul emis de către Direcţia Arhivelor Naţionale ale României, filiala Constanţa.
- Prin dispoziţia nr. 912/2004, autoritatea administrativă a respins cererea de restituire în natură a imobilului, pentru că în cauză ar fi operat rezilierea titlului conform unui pact comisoriu de gradul IV care ar fi fost înserat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M.P. şi Municipiul Constanţa în anul 1935, recunoscând că M.P.(M.) a avut calitatea de titular al dreptului de proprietate născut în baza contractului încheiat în anul 1935.
În raport de aceste aspecte, instanţele erau ţinute strict să analizeze doar dacă în cauză a operat sau nu pactul comisoriu de gradul IV susţinut de intimaţi.
- În continuarea motivelor de recurs, recurentul formulează critici care vizează ineficienţa juridică a deciziei nr. 22043/24 octombrie 1958 a Sfatului Popular al Oraşului de Subordonare Regională Constanţa prin care s-ar fi reziliat contractul de vânzare-cumpărare transcris în Registrul nr. 61/1935 la Grefa Tribunalului Constanţa.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Constanţa şi prin cererea de chemare în judecată, reclamanta O.A. al cărei continuatoare este, din punct de vedere procesual, conform contractului de cesiune a drepturilor litigioase, recurentul T.D. a solicitat restituirea în natură a terenului situat în staţiunea Mamaia, lotul 26, careul 50, în calitate de succesoare, legatar universal, a numitei M.(M.)P., arătând că autoarea sa este soţia supravieţuitoare a numitului P.D.G., fiul H.P.G. şi al lui N.M.P.
În acest sens, au fost depuse la dosar certificatul de moştenitor testamentar nr. 347/1998, certificatul de deces al autoarei P.M. (fiica lui B. şi P.), certificatul de moştenitor nr. 474/1982 eliberat de pe urma defunctului P.D.G. şi certificatul de deces al acestuia din care rezultă că părinţii săi sunt P.H. şi P.N.
În dovedirea calităţii de proprietar a autoarei, reclamanta a invocat certificatul nr. 2059/A din 2 iulie 1997, eliberat de Direcţia judeţeană a Arhivelor Naţionale Constanţa, care atestă pe baza registrului nr. 61/1935 din fondul „Primăria Constanţa" faptul că „la fila 99 figurează M.P. cu un teren în suprafaţă de 400,05 mp, lot 26, careul 50 (...) în anul 1936 (...), respectiv cu terenul în litigiu.
Reclamanta a susţinut că autoarea sa, M.P., este una şi aceeaşi persoană cu P.M., proprietara terenului în litigiu potrivit certificatului menţionat, apărare înlăturată de instanţele anterioare.
Or, potrivit susţinerilor făcute în cuprinsul cererii de recurs, recurentul T.D. confirmă justeţea concluziei la care au ajuns instanţele anterioare, în sensul că M.P. este altă persoană decât P.M., autoarea reclamantei O.A.
Astfel, recurentul arată că M.P., proprietara terenului în litigiu conform extrasului din documentele arhivelor statului, este fiica lui P.N., care la rândul său a fost proprietarul unor alte terenuri în Mamaia, alături de soţia sa H.P.B.
În acest context, autoarea reclamantei, P.M. (fiica lui B. şi P., certificat de deces- fila 22 dosar tribunal), soţie supravieţuitoare a lui P.D.G. (fiul lui P.N. şi P.H., certificat de deces, fila 20 verso dosar tribunal ) este evident că nu este şi nu poate fi aceeaşi persoană cu M.P., raporturile dintre cele două fiind de afini (cumnate).
Respectiv, M.P., cu privire la care s-au depus înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate, este sora soţului autoarei reclamanţilor, P.M.
În concluzie, titulara notificării nefăcând dovada calităţii de persoană îndreptăţită, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, soluţia adoptată de instanţele anterioare este conformă prevederilor legii speciale de reparaţie analizată.
Contrar afirmaţiei recurentului, indiferent de motivul în baza căruia a fost emisă dispoziţia de respingere a notificării în faza administrativă a procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei are obligaţia să verifice sub toate aspectele îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea specială pentru admisibilitatea cererii de restituire.
Pentru considerentele prezentate, care fac inutilă analiza celorlalte critici invocate în această fază procesuală şi care vor suplini parţial motivarea hotărârilor pronunţate de instanţele anterioare, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de T.D. împotriva deciziei nr. 143/C din 5 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6284/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6265/2006. Civil → |
|---|
