ICCJ. Decizia nr. 6287/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6287
Dosar nr. 18393/1/200.
Nr. vechi 4818/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâţii SC U. SA, SC G.I. SA şi O.S.I.M. pentru anularea certificatului emis de O.S.I.M. nr. 010433 de înregistrare a desenului/modelului industrial cu denumirea „susţinere mecanizată de abataj" (depozit naţional nr. 2001/0502 din 30 martie 2001, clasa 15-04).
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 124/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.
S-a mai solicitat obligarea O.S.I.M. la radierea înregistrării menţionatului desen/model industrial şi publicarea hotărârii judecătoreşti din Buletinul Oficial de proprietate industrială, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 129/1992.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 666 din 2 iulie 2003 a respins excepţia lipsei de interes şi a admis acţiunea cum a fost precizată. S-a dispus anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. 010433/2001 nr. depozit 2001/0502. A fost obligat O.S.I.M. să publice hotărârea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.
Pârâtele au fost obligate la 364.042.450 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reţinut că produsul cu denumirea „susţinere mecanizată de abataj SMA 5 H" a fost proiectat, fabricat şi comercializat de întreprinderi din cadrul fostului Minister al Industriei Constructoare de Maşini, minister care a aprobat documentaţia de execuţie. Produsul a fost omologat prin procesul-verbal din 24 noiembrie 1984, la sediul Întreprinderii Miniere Lupeni.
Produsul a fost livrat (88 bucăţi) în baza unui contract de expediere unei firme chineze.
Conform HGR. 53570/1991 s-a înfiinţat SC P. SA, urmare reorganizării I.C.Ş.I.T.U.M. Timişoara, entitate componentă a fostei I.M. Timişoara.
Reclamanta a vândut la 30 iunie 1995, cu factura nr. 110237/1995 şi procesul-verbal de predare-primire din 30 iunie 1995 pârâtei U. SA Petroşani, documentaţia de execuţie a produsului SMA 5 H.
Pârâtele au obţinut de la O.S.I.M. înregistrarea pentru produsul în discuţie în temeiul art. 8-11 din Legea nr. 129/1992.
S-a constatat că reclamanta justifică un interes legitim şi personal în a promova acţiunea deoarece este succesoarea în drepturi (prin reorganizare a persoanei juridice care a proiectat produsul anterior anului 1989 şi deci este îndreptăţită să participe la activităţi legate de execuţia şi comercializarea produselor în cauză. S-a mai reţinut că pârâtele au împiedicat-o pe reclamantă să participe la o licitaţie desfăşurată în legătură cu execuţia şi comercializarea produsului, care a fost comercializat înainte de 1989 deci adus la cunoştinţa publicului.
Instanţa a constatat că ceea ce reclamanta a vândut pârâtelor a fost doar documentaţia de execuţie (conform facturii aflate la fila 153 din dosar) iar nu concepţia de execuţie a produsului.
S-a apreciat că la data constituirii depozitului de către pârâte, produsul nu mai avea caracter de noutate, el fiind practic o copie a produsului conceput, executat şi comercializat înainte de 1989 în România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 462 din 31 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtelor.
S-a constatat că din factura de cumpărare invocată de pârâte rezultă fără echivoc că înstrăinarea a purtat asupra documentaţiei de execuţie şi de reutilizare a concepţiei iniţiale şi deci nu s-a vândut creaţia în sine (concepţia desenului), creaţie care nu putea fi livrată în „3 exemplare". S-a apreciat că lipsa unui contract cu clauze precise şi încheierea numai a unei facturi cu proces-verbal de livrare exclud vânzarea concepţiei produsului şi deci pârâtele nu au obţinut dreptul de autor asupra desenului industrial ci numai dreptul de a utiliza documentaţia în procesul de fabricaţie.
S-a apreciat astfel ca dovedit interesul reclamantei în a promova o atare acţiune.
Decizia nr. 462 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost completată conform deciziei civile nr. 807 din 7 mai 2004 pronunţată de aceeaşi instanţă în sensul că s-a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei cu obligarea pârâtelor apelante la 196.698.075 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă reprezentând onorariu de avocat conform chitanţelor din dosar.
În motivarea acestei decizii completatoare s-a reţinut că instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii de cheltuieli formulată de reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 14 din dosarul de apel).
S-a constatat că cererea este întemeiată conform art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 462/31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti la 22 decembrie 2003, în termen legal pârâtele au declarat recurs invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt, s-a criticat soluţia instanţei de apel pentru greşita apreciere că reclamanta mai are un interes în promovarea acţiunii şi pentru greşita apreciere a condiţiilor necesare dovedirii interesului şi anume acesta să fie legitim, personal şi actual, în sensul prevăzut de art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 129/1992.
La 23 mai 2004 pârâtele S.C. G.I. SA devenită pe parcursul procesului SC G.I.E. SA şi, respectiv, SC U. SA Petroşani, au declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 807 din 7 mai 2004 invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. pentru greşita apreciere că reclamanta mai putea face o cerere de completare câtă vreme Decizia nr. 462/2003 a fost corect comunicată părţii care o putea ataca cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin încheierea din 15 martie 2005 a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare secţiei civile şi de proprietate intelectuală unde a fost înregistrată la 6 aprilie 2005.
Recursurile sunt nefondate şi se vor respinge pentru următoarele considerente:
Recurentele nu au infirmat situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond şi, respectiv, de apel în sensul obiectului vânzării care are la bază emiterea certificatului de înregistrare a produsului în beneficiul pârâtelor.
În mod corect s-a constatat că nu s-a înstrăinat ideea care să îndreptăţească pârâtele să-şi consacre un drept de autor asupra produsului cumpărat.
Sub acest aspect instanţele au constatat în mod legal şi temeinic că reclamanta îşi justifica interesul să promoveze acţiunea în anularea certificatului de înregistrare.
Recurentele nu au adus, în cererea de recurs, argumente sau probe de natură să schimbe soluţia pronunţată în cauză.
S-a făcut numai o teorie a condiţiilor impuse de interesul care să motiveze introducerea unor acţiuni.
De altfel, indirect, pârâtele recunosc că reclamanta continuă să fie titulara dreptului de autor asupra concepţiei produsului de vreme ce au invocat posibilitatea pe care ar avea-o reclamanta să-şi înregistreze la O.S.I.M. modelul industrial ce face obiectul prezentei acţiuni.
Instanţele au analizat interesul reclamantei în toate cele trei aspecte invocate, inclusiv actualitatea acestuia. Sub acest aspect corect s-a reţinut de către instanţa de fond că reclamanta a fost împiedicată să participe la o licitaţie deschisă pentru execuţia şi comercializarea produsului „susţinere mecanizată la abataj" (din 21 august 2002).
Împiedicarea a fost expres constatată de comisia de analizare a ofertelor şi explicată pe împrejurarea că pârâtele deţin certificat de înregistrare pentru produsul ce făcea obiectul licitaţiei.
Mai mult decât atât s-a făcut dovada cu procesul-verbal SM 6262 din 17 septembrie 2003 (fila 36 din dosarul de apel) că şi după pronunţarea sentinţei de fond, reclamanta s-a izbit de opunerea pârâtelor să participe la o licitaţie organizată pentru achiziţionarea de produse „pentru susţineri mecanizate de tip SMA 5 H sau similare".
Se constată aşadar că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., care să determine modificarea deciziei nr. 462/2003 a Curţii de Apel în sensul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
De altfel se reţine că nu au fost invocate motive cu privire la fondul acţiunii de anulare a certificatului de înregistrare nici în apel şi nici în recurs.
Nici recursul îndreptat împotriva deciziei 807/2004 al aceleiaşi instanţe de apel nu poate fi primit.
În mod corect s-a constatat de instanţa de apel că după pronunţarea deciziei nr. 462 din 31 octombrie 2003 nu s-a avut în vedere cererea introductivă de instanţă şi nici întâmpinarea la apel în care se indică în mod expres domiciliul procesual al reclamantei „în vederea efectuării tuturor comunicărilor procesuale" recte, sediul firmei de avocatură „M. şi asociaţii S.C.P.A. L., Bucureşti. Comunicarea deciziei nr. 462/2003 s-a făcut la sediul societăţii reclamante, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ.
Cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 462/2003 formulate în temeiul art. 2812 C. proc. civ. a fost înregistrată la 12 februarie 2004 la Curtea de Apel Bucureşti (conform soluţiei de la fila 76 dosar apel), în termen, în raport de data de 7 februarie 2005 când reclamanta a primit citaţia pentru judecarea apelului declarat de pârâte împotriva deciziei nr. 462/2003.
Reclamanta, aflând în acest mod despre hotărâre a formulat în termen cerere de completare a dispozitivului în temeiul art. 2812 C. proc. civ. care punea părţilor la dispoziţie un procedeu de remediere a omisiunilor fără să impună sau condiţioneze această cale de opţiunea pentru calea de atac legal prevăzută.
Pentru considerentele arătate se vor respinge ca nefondate recursurile iar în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. se va admite cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata reclamantă, urmând a fi obligate recurentele pârâte la 15.996 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC U. S.A. Petroşani şi SC G.I.E. S.A. împotriva deciziilor civile nr. 462/C/din 31 octombrie 2003 şi 807 din 7 mai 2004 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurentele pârâte la 15.996 RON cheltuieli de judecată către reclamanta intimată SC P. S.A. Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6396/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6285/2006. Civil → |
|---|
