ICCJ. Decizia nr. 6396/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6396
Dosar nr. 5683/2/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1306 din 16 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Călăraşi s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Călăraşi.
S-a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 2010 din 15 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Călăraşi, numai în ceea ce priveşte măsurile reparatorii acordate reclamantului B.C. , stabilindu-se valoarea acestora la 189.410.100 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale dispoziţiei nr. 2010 din 15 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Călăraşi.
Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 4.164.000 lei cheltuieli de judecată.
La soluţionarea cauzei s-au avut în vedere actele dosarului, faţă de care s-au reţinut următoarele:
Terenul în suprafaţă de 300 mp situat în Călăraşi, a fost expropriat de la reclamant prin Decretul Prezidenţial nr. 467/1979 privind exproprierea unor terenuri şi construcţii.
Fiind o expropriere, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 întrucât terenul este ocupat integral de lucrări pentru care s-a dispus exproprierea şi nu art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, întrucât prevederile dispoziţiilor legale reprezintă o normă specială şi se aplică cu prioritate.
S-a apreciat că măsurile reparatorii prin echivalent sunt cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi că în mod corect prin dispoziţia emisă s-a făcut reclamantului oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în titluri de valoare sau acţiuni [art. 11 alin. (8) din lege], nefiind aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din lege care ar fi îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri băneşti.
Având în vedere că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, necontestat de nici una dintre părţi, s-a stabilit o valoare mai mare pentru imobilul în cauză, tribunalul a anulat în parte dispoziţia contestată numai în ceea ce priveşte cuantumul măsurilor reparatorii.
Prin Decizia nr. 1574 din 14 decembrie 2005 s-au respins apelurile declarate de către ambele părţi, în motivarea deciziei reţinându-se următoarele argumente:
Primăria Municipiului Călăraşi, Primarul Municipiului Călăraşi, nu şi-a motivat apelul, iar instanţa a făcut aplicarea art. 292 alin. (2) C. proc. civ., luându-se în considerare apărările şi dovezile invocate de parte în primă instanţă.
Apelantul-reclamant a solicitat prin notificare acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în principal, şi în subsidiar despăgubiri băneşti.
În ceea ce priveşte apelul formulat de către pârât, s-a reţinut că valoarea de circulaţie a imobilului s-a stabilit prin raportul de expertiză care nu a fost contestat de nici una dintre părţi.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs apelantul-pârât Primarul Municipiului Călăraşi, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
În mod greşit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece a acţionat în baza competenţei speciale acordate de Legea nr. 10/2001 şi a acţionat ca un organism jurisdicţional ce nu poate suporta cheltuieli de judecată, care sunt şi foarte mari faţă de natura cauzei.
Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Recurentul a figurat ca parte în cauză în calitate de emitent al dispoziţiei contestată de către reclamant, calitate conferită de art. 26 alin. (3) [fost art. 24 alin. (7)] din Legea nr. 10/2001 republicată.
În condiţiile în care s-a apreciat, pe baza probatoriului administrat, că valoarea imobilului în limitele căreia se acordă măsuri reparatorii în echivalent este mai mare decât cea stabilită prin dispoziţia emisă de către recurentul-pârât şi s-a anulat, în parte, dispoziţia, se constată culpa procesuală a recurentului-pârât care, sub acest aspect, s-a apreciat că a emis o dispoziţie nelegală care a fost corectată numai în urma apelării la justiţie.
În aceste condiţii s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Art. 274 alin. (3) C. proc. civ. permite magistraţilor să micşoreze onorariul avocatului, dar numai în situaţia în care se constată că acesta este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, aspecte ce nu pot fi reţinute în cauză faţă de aceste criterii şi valoarea onorariilor care este de 1.500.000 lei (ROL).
Pe de altă parte, art. 274 alin. (3) C. proc. civ. interzice magistraţilor să micşoreze onorariile pentru plata experţilor iar în cauză s-a efectuat expertiza tehnică care a fundamentat soluţia dispusă în cauză.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate în cadrul recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 174 din 14 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; faţă de cadrul procesual al litigiului de faţă, fiind în mod evident că este o eroare materială consemnarea în minuta deciziei de recurs ca dată a deciziei de apel 14 noiembrie 2005 în loc de 14 decembrie 2005 cum era corect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Călăraşi împotriva deciziei civile nr. 1574 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6410/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6287/2006. Civil → |
|---|
