ICCJ. Decizia nr. 6338/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6338
Dosar nr. 7063/2/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 330 din 31 martie 2006 prin care a respins contestaţia formulată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Călăraşi împotriva dispoziţiei nr. 2654 din 8 iulie 2005 emisă de primarul municipiului Călăraşi.
La 20 noiembrie 2006 Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Călăraşi a cerut să fie repusă în termenele de declarare şi motivare a căii de atac împotriva sentinţei de mai sus, a calificat calea de atac drept recurs şi a declarat recurs, pe care l-a motivat.
Prin Decizia civilă nr. 168 din 15 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a definit drept apel calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârea primei instanţe, a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel şi a respins apelul ca fiind tardiv declarat.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că hotărârea primei instanţe a fost predată la data de 1 iunie 2006 de către agentul procedural serviciului de registratură din cadrul apelantei cu respectarea tuturor regulilor pretinse de lege.
A mai constatat curtea de apel că nu constituie împrejurare mai presus de voinţa părţii în înţelesul art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ. faptul că funcţionara care a primit efectiv hotărârea a arhivat-o la o altă societate comercială.
Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Călăraşi a declarat recurs, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a cerut casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, soluţionarea fondului pricinii fie de către însăşi instanţa de apel ori de către prima instanţă.
Dezvoltând recursul, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Călăraşi a susţinut că instanţa de apel a examinat numai declaraţia pe proprie răspundere dată de „persoana care a recunoscut şi şi-a asumat responsabilitatea faptei ei" fundamentându-şi hotărârea în exclusivitate pe baza acestui înscris, lăsând însă necercetate alte înscrisuri depuse odată cu cererea de repunere în termen (contractul de muncă al acelei persoane, dovezile referitoare la sediul recurentei), care erau de natură să ateste că primitorul hotărârii de primă instanţă nu era persoană îndreptăţită a primi corespondenţa.
Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele ce succed.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de către recurentă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Susţinerea recurentei în sensul că hotărârea atacată este rezultatul nepronunţării instanţei de apel asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu se încadrează în nici una din ipotezele avute în vedere de către textul legal mai sus citat.
Simpla redare a dispozitivului şi considerentelor hotărârii recurate arată deplina concordanţă dintre ele şi că motivarea deciziei explică întrutotul soluţia dată apelului.
Aceleaşi susţineri nu se încadrează însă în nici unul din celelalte cazuri de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute prin art. 304 C. proc. civ., ele constituind motiv de recurs de sine stătător în reglementarea fostului pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., caz abrogat prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct reintrodus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
În raport cu asemenea stare procesuală, recursul va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Călăraşi împotriva deciziei nr. 168 din 15 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 6368/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6289/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
---|