ICCJ. Decizia nr. 6368/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6368
Dosar nr. 12936/54/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 20 aprilie 2006, reclamanta N.E. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 12 din 25 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Căzăneşti, judeţul Mehedinţi, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei, petenta a arătat că prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilele ce au constituit proprietatea autorului său N.I. situate în comuna Căzăneşti, sat Suharu, judeţul Mehedinţi: o casă de locuit compusă din 6 camere, o moară cu două încăperi şi presă de ulei cu două încăperi utilate, o magazie cu două încăperi, un grajd cu patru încăperi, un atelier cu 2 încăperi, o bucătărie cu trei încăperi cu fânar, toate construite din cărămidă acoperite cu ţiglă, un pătul din lemn acoperit cu ţiglă.
Petenta a arătat că în mod nelegal, prin dispoziţia contestată, i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru imobilul compus din 6 camere, situat în satul Suharu, cu motivarea că prin H.C.L. nr. 15/13 din 29 iulie 1996 i s-a restituit în natură acest imobil.
Punerea în posesie a casei cu 6 camere nu s-a realizat, deoarece aceasta se află într-o stare avansată de degradare.
De asemenea, reclamanta a considerat dispoziţia contestată nelegală şi pentru motivul că nu s-a precizat valoarea imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 1047 din 26 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 4314/2006, Tribunalul Mehedinţi a respins plângerea formulată de petenta N.E., reţinând, în esenţă, că petentei i s-a restituit în natură imobilul ce a făcut obiectul notificării.
Solicitarea reclamantei, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de a i se acorda despăgubiri în echivalent, este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte imobilele demolate s-a constatat că s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent fără a fi cuantificate, deoarece acestea urmează a fi stabilite de Comisia Centrală, înfiinţată prin Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia civilă nr. 865 din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamanta N.E., reţinând următoarele:
Prin contestaţie, prin concluziile depuse la dosar, cât şi prin motivele de apel, petenta a susţinut că nu este de acord cu restituirea în natură a imobilului, ci solicită acordarea de despăgubiri.
Prima instanţă a dat eficienţă sentinţei civile nr. 711/1998 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, irevocabilă, din considerentele căreia rezultă că imobilul în litigiu a fost restituit petentei în natură prin Hotărârea nr. 15/1996 a Consiliului local al comunei Căzăneşti, situaţie în care la punctul 1 al deciziei contestate emisă de primarul comunei Căzăneşti, a fost respinsă notificarea privind restituirea acestui imobil.
La dosarul cauzei există numeroase adrese prin care petenta este invitată la sediul Consiliului local Căzăneşti pentru a primi imobilul restituit.
Petenta a solicitat însă prin prezenta acţiune despăgubiri în echivalent pentru acest imobil, invocând starea de degradare a imobilului, cu toate că aceasta a stat în pasivitate începând cu anul 1996 şi până în prezent.
S-a constatat că, în mod corect prima instanţă a constatat legalitatea deciziei în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, întrucât unul din principiile reglementate de Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG 498/2003, este principiul prevalenţei restituirii în natură, căruia i s-a dat eficienţă atât de unitatea deţinătoare cât şi de instanţa de judecată.
Nu s-a primit nici critica potrivit căreia nu s-a cuantificat de intimată despăgubirile ce urmează a fi primite, iar instanţa de fond nu a administrat probe pentru stabilirea acestora, deoarece după modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, competenţa instanţelor s-a rezumat doar la stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită a persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora sau moştenitorilor legali ai acestora, urmând ca estimarea despăgubirilor să se facă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta N.E., criticând-o pentru nelegalitate, indicând ca temei de drept al criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 3, 6 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora, reclamanta a arătat următoarele:
Atât Legea nr. 112/1995 cât şi Legea nr. 10/2001 sunt legi de reparaţie a prejudiciilor suportate de foştii proprietari ca urmare a preluării abuzive a proprietăţilor lor, scopul acestor acte normative fiind acela de acoperire în întregime a pagubelor suferite de proprietari.
În raport de aceste acte normative, reclamanta arată că a solicitat despăgubiri şi pentru imobilul proprietatea părinţilor săi, care se mai află pe terenul în suprafaţă de 1875 mp şi care este în stare avansată de degradare, pentru că nu este legal ca statul, care a preluat de la părinţii săi o construcţie cu o vechime de 10 ani, să-i înapoieze o ruină, care nu mai poate fi folosită şi care necesită şi cheltuieli din partea reclamantei pentru demolare.
În această situaţie, arată reclamanta, în mod greşit instanţele de fond şi apel au validat dispoziţia contestată, obligând-o, în acest fel, să primească în locul casei părinţilor săi o ruină, în loc să-i fie acordate despăgubiri la valoarea actuală în raport cu data preluării, în anul 1951.
De asemenea, reclamanta arată că instanţa de apel în mod nelegal a apreciat că restituirea în natură a acestei construcţii corespunde principiului restitutio in integrum, cu atât mai mult cu cât Legile nr. 10/2001 şi nr. 247/2005 au menirea să repare şi neajunsurile create de preluarea abuzivă a imobilelor proprietatea părinţilor săi.
În concluzie, s-a arătat că nelegal instanţa de apel a validat restituirea în natură a acestei construcţii, peste voinţa reclamantei, întrucât aceasta a solicitat de la bun început acordarea de despăgubiri.
Criticile aşa cum au fost expuse mai sus se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând Decizia în raport de criticile formulate, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Reclamanta N.E. a investit instanţa, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 12 din 25 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Căzăneşti, judeţul Mehedinţi, solicitând despăgubiri băneşti pentru imobilul, casă de locuit cu şase camere, pentru care s-a respins notificarea acesteia, cu motivarea că imobilul a fost restituit conform Hotărârii Consiliului local nr. 15/13 din 29 iulie 1996.
Prima instanţă, prin soluţia pronunţată, a respins plângerea reclamantei N.E., reţinând, în esenţă, că imobilul în litigiu i-a fost restituit în natură, conform Hotărârii nr. 15/1996 a Consiliului local al comunei Căzăneşti, judeţul Mehedinţi, astfel că notificarea acesteia în temeiul Legii nr. 10/2001, de a i se acorda despăgubiri în echivalent, este inadmisibilă, soluţie ce a fost menţinută şi de către instanţa de apel.
Numai că, instanţa de fond reţinând greşit că cererea este inadmisibilă, nu a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, motivat de faptul că bunul a fost deja restituit în natură, deşi prin Hotărârea nr. 15/13 din 29 iulie 1996 emisă de Consiliul local al comunei Căzăneşti, bunul nu a fost restituit în natură, ci s-a dispus că începând cu data de 15 august 1996 se restituite „folosinţa" imobilului din satul Suharu, comuna Căzăneşti către reclamantă.
În această situaţie, reclamanta nu a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar prima instanţă şi cea de apel în mod nelegal au reţinut că cererea reclamantei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de a i se acorda despăgubiri pentru imobilul în litigiu, este inadmisibilă. Imobilul în litigiu a fost preluat de stat de la autorii reclamantei, fără titlu, prin sentinţa civilă nr. 711 din 29 iunie 1998 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, s-a constatat că imobilul nu face obiectul Legii nr. 112/1995, iar prin Hotărârea Consiliului local al comunei Căzăneşti nr. 15/13 din 29 iulie 1996 reclamantei i s-a restituit doar folosinţa bunului şi nu dreptul de proprietate.
De aceea, Hotărârea nr. 15/13/2006 emisă de Consiliul local al comunei Căzăneşti nu constituie titlu de proprietate.
Faţă de aceste considerente, se constată că regimul juridic al imobilului în litigiu este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel că nelegal instanţele de fond şi apel nu au intrat în cercetarea fondului chestiunii litigioase, soluţionând cauza pe excepţia inadmisibilităţii notificării.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta N.E., se va casa Decizia instanţei de apel şi sentinţa tribunalului şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta N.E.
Casează Decizia civilă nr. 865 din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi sentinţa civilă nr. 1047 din 26 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6386/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6338/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
