ICCJ. Decizia nr. 6386/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6386
Dosar nr.6433/111/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 172 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor a fost respinsă acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani al pârâtei T.F., returnat din Italia la data de 26 iulie 2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta s-a stabilit pe teritoriul Italiei, de unde a fost returnată, pe motiv că a depăşit termenul legal de şedere.
Pentru că dreptul la liberă circulaţie este garantat prin dispoziţiile înscrise în art. 2 al Protocolului Adiţional al convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri, decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, pentru securitatea naţională, siguranţa publică şi menţinerea ordinii publice, s-a considerat că în speţă restrângerea dreptului la liberă circulaţie nu constituie o măsură necesară.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 146 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
S-a apreciat că expulzarea dispusă de autorităţile italiene nu este prin ea însăşi suficientă pentru ca instanţa română să interzică, la rândul ei, dreptul de circulaţie, ci trebuie să aprecieze necesitatea luării unei atari măsuri, în raport de ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării ei. În prezent nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca instanţa să poată lua măsura extremă a restrângerii dreptului la liberă circulaţie, deoarece norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situaţii care ar permite o astfel de măsură şi anume afectarea ordinii publice, a siguranţei publice sau a sănătăţii publice.
Împotriva acestei decizii Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recursul de faţă, solicitând admiterea lui şi modificarea soluţiei în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.
Se susţine în esenţă că în mod greşit nu s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea contravin reglementărilor internaţionale.
Recursul este întemeiat urmând a fi admis, în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, iar art. 39 pct. 1 prevede că măsura se dispune la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana.
Rezultă din redactarea textului că singura condiţie pentru ca instanţa să poată aprecia asupra oportunităţii instituirii restricţiei este returnarea ca urmare a acordului de readmisie, fără a se putea verifica procedura şi condiţiile în care s-a dispus returnarea.
Prevederile legale menţionate sunt în acord cu art. 25 din Constituţie, potrivit căruia dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. Aceasta înseamnă că libertatea circulaţiei nu este absolută, ea trebuie să se exercite potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege.
Tot astfel art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede că în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a sigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor acestora.
De asemenea şi potrivit art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O. drepturile recunoscute în paragraful I pot, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri, care prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. Şi art. 27 din Directiva 38/2004/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică, siguranţă sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Rezultă că prin această Directivă nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetăţeni, ceea ce se prevede şi în cuprinsul art. 3 din Directivă.
În raport de cele arătate, se constată că dispoziţiile invocate în susţinerea acţiunii nu sunt în contradicţie cu reglementările internaţionale, că libera circulaţie recunoscută ca un drept fundamental, nu este unul absolut, condiţiile exercitării lui fiind stabilite prin lege.
În speţă s-a făcut dovada că pârâta a fost returnată din Italia pentru şedere ilegală, fiind depistată că a lucrat la negru, a fost de mai multe ori returnată, judecată şi expulzată de autorităţile italiene.
În aceste condiţii, rezultă că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, în raport de care recursul de faţă va fi admis conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în sensul casării deciziei, precum şi a sentinţei pronunţată în cauză. În rejudecare se va admite cererea, dispunându-se limitarea dreptului la liberă circulaţie al pârâtei, numai pe teritoriul Italiei, pe timp de 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 146 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 172/C din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor şi, rejudecând, admite cererea, dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtei pe teritoriul Italiei pe timp de 6 luni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6395/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6368/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
