ICCJ. Decizia nr. 6395/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6395
Dosar nr. 22126/3/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 25 mai 2005, reclamanţii M.E., M.N. şi M.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bucureşti, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 4103 din 21 martie 2005 şi obligarea părţii adverse la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 525 mp, situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamanţii au susţinut că:
- imobilul de la adresa menţionată (construcţie şi teren) a aparţinut defunctului M.Ş., autorul lor, care în anul 1983 a vândut clădirea lui R.G.;
- la înstrăinare, terenul a trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974, iar ulterior, construcţia a fost demolată.
- prin dispoziţia atacată, pârâtul i-a respins notificarea formulată de autorul lor potrivit Legii nr. 10/2001, pe considerentul că terenul pentru care au fost solicitate măsuri reparatorii în echivalent nu face obiectul acestei legi.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1201 din 27 octombrie 2005, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că:
- reclamanţii sunt moştenitorii defunctului M.Ş., coproprietar al imobilului situat în sector 3, care la 10 mai 1983, a vândut lui R.G. cota indiviză de ¾ din construcţie;
- odată cu înstrăinarea construcţiei (care ulterior a fost demolată), terenul de 700 mp a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- pârâtul a respins notificarea formulată de către autorul reclamanţilor (care între timp a decedat), cu motivarea că terenul preluat de stat nu face obiectul Legii nr. 10/2001;
- această soluţie este corectă deoarece situaţia terenurilor preluate de stat în baza art. 30-31 din Legea nr. 58/1974 a fost rezolvată prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 182 din 11 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamanţi şi a desfiinţat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
S-a reţinut că:
- art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 reglementează regimul juridic al terenurilor preluate de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 exclusiv pe durata existenţei construcţiei;
- în ipoteza demolării construcţiei, terenurile din această categorie nu intră sub incidenţa textului menţionat, astfel că în privinţa lor nu mai operează exceptarea prevăzută de art. 8 al Legii nr. 10/2001;
- nerecunoscând dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii în echivalent, prima instanţă nu a intrat practic în cercetarea pretenţiilor deduse judecăţii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1002 din 4 septembrie 2006, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată, a constatat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 525 mp şi a obligat-o pe pârâtă să le facă acestora ofertă de despăgubire cu suma de 704.211.375 lei şi să le plătească 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- în urma demolării construcţiei înstrăinate, autorul reclamanţilor era îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru terenul de 525 mp, preluat de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- acest teren nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de un bloc de locuinţe, spaţii verzi şi artere de circulaţie;
- reclamanţii şi-au dovedit calitatea de moştenitori ai defunctului proprietar, iar în cursul procedurii administrative expertul a stabilit că valoarea terenului în discuţie se ridică la 704.211.375 lei, sumă necontestată de pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 170 din 15 martie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă dar a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul că a dispus ca despăgubirile să fie stabilite conform Cap. VII din Legea nr. 247/2005.
S-a reţinut că:
- susţinerile apelantei pârâte, că dreptul de folosinţă al reclamanţilor asupra terenului ar fi încetat odată cu demolarea construcţiei, sunt eronate deoarece autorul acestora a avut calitatea de vânzător, şi nu de cumpărător;
- Decizia nr. 182 din 11 aprilie 2006, prin care s-a stabilit calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii nu a fost recurată astfel că a intrat în puterea lucrului judecat;
- referitor la stabilirea despăgubirilor, în speţă sunt operante prevederile art. 16 alin. (2) Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că terenurile preluate de stat conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 deoarece regimul lor juridic a fost reglementat prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Această critică este nefondată deoarece:
- textul invocat de recurentă, respectiv art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, are în vedere exclusiv regimul juridic al terenurilor intravilane preluate de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiei;
- or, dreptul de folosinţă atribuit proprietarului construcţiei amplasate pe terenul intravilan în discuţie a încetat în anul 1989, odată cu demolarea lucrării menţionate, astfel că în speţă nu erau incidente prevederile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, adoptate ulterior;
- de altfel, această problemă a fost soluţionată definitiv şi irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 182 din 11 aprilie 2006.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 170 din 15 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6422/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6386/2006. Civil → |
|---|
