ICCJ. Decizia nr. 6390/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6390
Dosar nr. 1590/1/2006
Şedinţa de la 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit certificatului de moştenitor nr. S. 73 din 6 august 1968 eliberat de notariatul de Stat Judeţean Dolj, de pe urma defunctei R.A., decedată la 10 noiembrie 1967, a rămas imobilul clădit situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 368 mp, pe care se află o casă din cărămidă cu două camere, sală şi beci, moştenirea fiind culeasă de descendentele de gradul I P.A. şi R.M., precum şi de O.T.M., nepot de fiică predecedată, în cote egale de câte ⅓.
Imobilul proprietatea moştenitorilor arătaţi a fost expropriat prin Decretul nr. 67/1985 în scopul construirii mai multor blocuri de locuit, proprietarilor acordându-li-se despăgubiri în sumă de 23.280 lei, după care construcţia a fost demolată.
Terenul, a cărui suprafaţă reală este 347,78 mp a fost folosit numai parţial potrivit scopului exproprierii, în sensul că doar suprafaţa de 21 mp este ocupată de un trotuar.
Diferenţa de 326,72 mp este liberă de construcţii, din aceasta suprafaţa de 95,28 mp este cuprinsă în proprietatea sudică I.M., iar suprafaţa de 231,50 mp este inclusă în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 2470 din 29 noiembrie 1995 emis în beneficiul SC T. SA.
SC T. SA a fost înfiinţată prin HG nr. 1272 din 8 decembrie 1990, având ca unic acţionar statul, prin preluarea activului şi pasivului fostei unităţi economice de stat Î.T.I. Craiova, care s-a desfiinţat.
La 13 august 2001, prin notificarea formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, adresată Primăriei municipiului Craiova, foştii proprietarii ai imobilului expropriat P.A., C.M. şi O.T.M. au solicitat restituirea terenului în natură şi acordarea de despăgubiri constând în diferenţa dintre valoarea reală a construcţiei demolate şi despăgubirile de 23.280 lei primite cu prilejul exproprierii.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 6677 din 17 iulie 2003, prin care a înaintat notificarea către SC T. SA în scopul competentei soluţionări a cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 368 mp obiect al notificării.
Prin adresa nr. 803 din 06 august 2003, SC T. SA a invitat pe notificatori să se prezinte la sediul său în ziua de 11 august 2003 „ pentru a discuta situaţia juridică a terenului ".
La 25 august 2003, P.A., C.M. şi O.T.M. s-au adresat justiţiei, chemând în judecată Primăria municipiului Craiova şi SC T. SA, solicitând instanţei să constate că sunt proprietarii terenului de 368 mp şi, pe cale de consecinţă să fie obligată unitatea deţinătoare a terenului să emită o decizie prin care să soluţioneze cererea de restituire în natură a terenului.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă 206 din 11 mai 2004, prin care a respins „ contestaţia " formulată de P.A., C.M. şi O.T.M.
Tribunalul a constatat că, prin actul de expropriere statul a preluat abuziv terenul, dar actul de expropriere constituie titlu valabil de preluare al statului, astfel că suprafaţa de 231,50 mp, deţinută de SC T. SA Craiova şi evidenţiată în patrimoniul acesteia, nu este restituibilă în natură fiind incidente dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001, foşti proprietari fiind îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii prin echivalent, iar nu la restituirea terenului în natură cum expres au cerut prin cererea adresată justiţiei.
Apelul declarat de P.A., C.M. şi O.T.M. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2862 din 02 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Apelanţii au susţinut că se impune restituirea în natură a terenului deţinut de SC T. SA , deoarece este liber de construcţii şi nu este util unităţii deţinătoare, fiind situat vis-a-vis de clădirile şi curtea veche a acesteia, între teren şi incinta societăţii interpunându-se strada A.
Ca ipoteză subsidiară apelanţii au cerut să li se acorde suma de 17.000 Euro cu titlul de măsuri reparatorii.
În fapt, instanţa de apel a stabilit că terenul este necesar normalei funcţionări a SC T. SA întrucât este folosit ca traseu de intrare în incinta sa, pe teren fiind amplasată poarta metalică rulantă de acces, iar unitatea deţinătoare este integral privatizată, neavând printre acţionari statul sau vreo autoritate a administraţiei publice locale sau centrale.
Ca urmare, instanţa de apel a statuat că sunt pe deplin incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atât în forma în vigoare la data judecării cauzei în primă instanţă, cât şi în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora nu este posibilă restituirea în natură a terenului cu regimul juridic descris, ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Ori, reclamanţii nu au cerut justiţiei decât restituirea terenului în natură, astfel că solicitarea de despăgubiri formulată ca ipoteză subsidiară numai pe calea apelului este inadmisibilă, contravenind dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
Reclamanţii P.A., C.M. şi O.T.M. au declarat recurs susţinând că instanţele au rezolvat greşit cauza atât în privinţa stării de fapt, cât şi în dezlegarea problemelor de drept, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Referitor la starea de fapt, reclamanţii au imputat instanţelor că au interpretat greşit probele administrate în sensul că terenul în suprafaţă de 231,50 mp s-ar afla în incinta unităţii deţinătoare, în realitate terenul fiind liber şi neocupat, reprezentând practic un loc viran situat în afara incintei SC T. SA , aşa cum rezultă din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei.
În raport cu situaţia reală a terenului invocată, reclamanţii susţin că instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi au încălcat prevederile aplicabile, anume cele din art. 7 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care soluţia legală cuvenită cauzei este cea de restituire în natură a terenului deţinut de SC T. SA.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanţii au susţinut că la data intrări în vigoare a Legii nr. 10/2001 unitatea deţinătoare era doar parţial privatizată, fostul Fond al Proprietăţii de Stat deţinând 59 % din capitalul societăţii, numai în timpul judecării apelului finalizându-se procesul de privatizare integrală.
În fine, reclamanţii au invocat inopozabilitatea unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a constatat dreptul de proprietate al SC T. SA asupra terenului în litigiu.
Recursul este întemeiat.
La dosarul de primă instanţă se află numai contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. DJ/D16/38 din 24 decembrie 1999 din care rezultă că Fondul Proprietăţii de Stat a vândut SC R. SRL un nr. de 109.897 acţiuni reprezentând 40,102 % din valoarea capitalului social în valoare de 6.850.850. mii lei a SC T. Craiova, ceea ce prezumă că în lipsa altor probe, statul a rămas acţionar majoritar al SC T. SA Craiova, deţinând diferenţa de 59,898 % din valoarea capitalului acesteia , având în vedere că SC T. SA Craiova a fost înfiinţată, aşa cum s-a mai arătat în prezentele considerente, ca societate comercială având statul unic acţionar.
În apel a fost depusă, fila 44 de către R. SA Bucureşti structura sintetică consolidată a acţionariatului pentru SC T. SA la data de 01. martie 2005, care atestă SC R. SRL deţine 92,39693 % din acţiuni, diferenţa de 7,60307 % aparţinând unor persoane fizice.
Aşadar din singurele dovezi administrate nu rezultă structura acţionariatului la data de 14 februarie 2001, element de fapt esenţial pentru determinarea dispoziţiilor aplicabile din Legea nr. 10/2001 cu consecinţă determinantă în soluţionarea pricinii.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atât în forma iniţială, cât şi în forma modificată prin Legea nr. 247 din 2005, imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legii de o .......societate comercială la care statul ..........este acţionar ori asociat majoritar, .........,vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură ........., iar potrivit art. 20 alin. (2) prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul .......este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se cere.
În fine, conform art. 21 alin. (3) din lege, introdus prin Legea nr. 247/2055, după emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăţilor comerciale prevăzute la alin.( 1) şi (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului restituit şi la recalcularea patrimoniului, cota de participare a statului........ urmând a fi diminuată în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.
Dimpotrivă, potrivit art. 27 alin. ( 1) din Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 247/2005, text legal aplicabil la data soluţionării prezentei cauze în apel, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 20 alin. ( 1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri... .
În concluzie, dispoziţiile art. 20 şi art. 27 examinate sunt aplicabile la situaţii de fapt distincte în raport cu structura acţionariatului unităţii deţinătoare la data de 14 februarie 2001.
Ori, tocmai asemenea stare de fapt nu a fost cercetată şi stabilită de instanţa de apel.
Ca urmare, instanţa de recurs nu are posibilitatea de a exercita controlul judiciar, dat fiind că, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Pentru toate cele ce preced, recursul de faţă este întemeiat, astfel că va fi admis hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, care va lămuri structura acţionariatului SC T. SA la data de 14 februarie 2001 potrivit menţiunilor din registrul comerţului Dolj, şi, în raport cu cele ce va constata, va aplica dispoziţiile legale incidente.
Cu prilejul rejudecării apelului, instanţa de trimitere va cerceta celelalte critici din recursul de faţă ca susţineri de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P.A., C.M. şi O.T.M. împotriva deciziei nr. 2862 din 2 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006
| ← ICCJ. Decizia nr. 691/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6215/2006. Civil → |
|---|
