ICCJ. Decizia nr. 6402/2006. Civil. Brevete de invenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6402 /20 10
Dosar nr. 18969/3/2006
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010
Asupra cauzei civile de faţă,
Curtea de Apd Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 188A din 12 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi S.C. şi O.F. împotriva sentinţei civile nr. 919 din 21 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă în contradictoriu cu intimata-redamantă SC P. SA Ploieşti şi intimaţii-pârâţi B.A.P., V.M.C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele considerente:
La 26 mai 2006 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti cererea prin care SC P. SA Ploieşti cheamă în judecată pe S.C., O.F., B.A.P., V.M.C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru ca, prin hotărârea ce va pronunţa, instanţa să dispună anularea în tot a brevetului de invenţie din 2000 cu titlu de "Procedeu de separare a propanului din gazolina", titulari paraţii-persoane fizice.
Reclamanta a arătat că: invenţia din brevet nu îndeplinea la data acordării una dintre condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, respectiv aplicabilitatea industrială; descrierea invenţiei este incompletă şi aplicabilitatea ei în industrie nu este posibilă; în cazul invenţiei cu brevet există serioase probleme privind atât corectitudinea, din punct de vedere tehnic, a invenţiei, cât şi dezvăluirea acesteia, astfel încât să fie evidentă rezolvarea problemei tehnice, ca, pe cale de consecinţă, o persoană de specialitate în domeniu nu poate rezolva invenţia fără să desfăşoare o activitate inventiva; invenţia brevetată de pârâţi nu este rezultatul unei activităţi inventive, ci al existenţei unei soluţii greşite, care nu poate fi aplicată pentru rezolvarea nici unei probleme tehnice; invenţia nu este realizabilă pentru că nu este expusă clar şi complet pentru a putea fi aplicată industrial.
Pârâţii S.C. şi O.F. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii susţinând în principal că brevetul de invenţie se aplică la schela T. şi, ca atare, nu există nicio motivare că acest brevet nu îndeplineşte cerinţa esenţială privind modul de lucru sau calea de fabricaţie, deoarece invenţia în litigiu nu numai că este susceptibilă de aplicare industrială, dar ea chiar se aplică industrial.
Prin sentinţa civilă nr. 919 din 21 iunie 2007 Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată şi a anulat brevetul de invenţie din 2000 "Procedeu de separare a propanului din gazolina".
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (1) Legea nr. 64/1991, astfel cum era în vigoare la data acordării brevetului şi la data introducerii acţiunii, "Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială" [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 R, în vigoare la data pronunţării].
Potrivit art. 11 din aceeaşi lege, "O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi realizat sau utilizat cel puţin în unul dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură" [art. 13 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 republicată, în vigoare la data pronunţării].
Potrivit art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, "Invenţia trebuie expusă în descriere, revendicări şi desene suficient de clar, complet şi corect din punct de vedere ştiinţific şi tehnic, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza" [art. 18 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 republicată, în vigoare la data pronunţării hotărârii).
Potrivit art. 40 din aceea lege, un brevet de invenţie acordat de O.S.I.M., precum şi un brevet european cu efecte în România pot fi anulate, la cerere, dacă se constată că:
- obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7-art. 10, art. 12 şi art. 13;
- obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza.
Pârâţii S.C., O.F., B.A.P. şi V.M.C. au obţinut eliberarea brevetului de invenţie din 2000 "Procedeu de separare a propanului din gazolina".
Din raportul de expertiză efectuat în cauză şi din adresa din 22 ianuarie 2004 emisă de S.N.P. P. SA rezultă că procedeul ce a făcut obiectul brevetului sus-menţionat nu este aplicat la schela T., iar pârâţii nu au făcut dovada că invenţia brevetată are sau a avut aplicare industrială.
Potrivit raportului de expertiză realizat în cauză, procedeul brevetat susmenţionat nici nu poate avea aplicabilitate industrială, întrucât invenţia nu este suficient de clar şi complet dezvăluită pentru ca o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza fără a realiza, la rândul său, o activitate inventivă, astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de lege.
Ca atare, tribunalul a reţinut că în mod eronat a fost acordat brevetul din 2000, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7, art. 11 şi art. 18 din Legea nr. 64/1991, aşa cum erau în vigoare la data acordării brevetului (art. 7, art. 13 şi art. 18 din Legea nr. 64/1991 în formă actuală), aşa încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 astfel cum erau în vigoare la data introducerii acţiunii [art. 542 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 64/1991 republicată, în vigoare la data pronunţării hotărârii].
În consecinţă, s-a admis acţiunea şi a fost anulat brevetul de invenţie din 2000 "Procedeu de separare a propanului din gazolina".
În scopul verificării îndeplinirii cerinţelor legale privind acordarea brevetului de invenţie, părţile au solicitat, iar Curtea a admis şi administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică. De asemenea s-a încuviinţat prezenţa unui expert parte pentru reclamantă, precum şi prezentarea punctului de vedere al Institutului de Proiectări Instalaţii Petroliere (I.P.I.P.) cu privire la brevetul de invenţie a cărui anulare s-a solicitat.
Obiectivele propuse de apelanţii-pârâţi sunt în strânsă legătură cu afirmaţiile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată precum şi cu concluziile raportului de expertiză efectuat în faza judecăţii în fond, propunând totodată o analiză comparativă a procedeului brevetat de reclamanţi comparativ cu procedeul aplicat la instalaţia T., iar obiectivele propuse de către intimata reclamantă vizează punctual verificarea cerinţelor legale privind acordarea brevetului de invenţie, respectiv cerinţa existenţei unei activităţi inventive, precum şi cea a aplicabilităţii industriale.
Având în vedere ca cele reţinute în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel sunt contrare celor reţinute în cadrul expertizei efectuată în faţa primei instanţe, Curtea a apreciat că în cauză se impune o analiză a concluziilor acestei lucrări, în paralel cu punctul de vedere exprimat de expertul parte, precum şi de Institutul de Proiectări Instalaţii Petroliere.
Curtea a încuviinţat completarea raportului de expertiză, în sensul că experţii să-şi susţină concluziile pe care le-au formulat exclusiv pe argumente proprii, fără a porni de la alte lucrări de specialitate, respectiv de a-şi spune părerea cu privire la situaţia de fapt, şi a avut în vedere lucrarea în forma sa finală, astfel cum a fost aceasta prezentată după răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi şi completarea sa.
Analizând conţinutul raportului de expertiză, raportat la punctul de vedere formulat de expertul-parte, precum şi la punctul de vedere exprimat de Institutul de Proiectări Instalaţii Petroliere, Curtea a reţinut următoarele:
Autorii raportului de expertiza fac declaraţii generale privind îndeplinirea condiţiilor art. 18 din Legea nr. 64/1991, reluând descrierea brevetului pe care o completează cu date care nu provin din conţinutul acestuia, respectiv al revendicărilor cuprinse şi al descrierii modalităţii de realizare a invenţiei şi a beneficiilor acesteia. Astfel, se fac menţiuni cu privire la temperatura de 27°C a apei recirculate, fără a se face referiri la modalitatea prin care au ajuns la aceste date ; se adaugă menţiuni care nu sunt cuprinse în conţinutul brevetului de invenţie, respectiv: „Obţinerea domeniului de temperatura de 35-45°C şi utilizarea apei ca agent de răcire au fost posibile numai prin injecţia de gazolină în vaporii de la vârful coloanei CL-1, fie înainte de condensator, fie după, adică în vasul de reflux VR-1".
Cat priveşte modalitatea în care este expusă invenţia, în cuprinsul raportului de expertiză se menţionează că „în exemplul de realizare a invenţiei se face o descriere clară şi corectă a fluxului tehnologic”, iar pe de altă parte „cei mai importanţi parametri de lucru, presiunea şi temperatura ....au fost prezentaţi, ei fiind determinanţi şi relevanţi în noutatea procesului tehnologic”.
Cele reţinute de experţi privind parametri de lucru sunt în contradicţie cu menţiunile din lucrarea de specialitate întocmită de reclamantul S.C. în lucrarea „Fracţionarea, principii şi metode de calcul”, în cuprinsul căreia se menţionează ca fiind obligatorii pentru definirea procesului de fracţionare 12 parametri, iar numai în cazuri extreme pot fi definiţi doar 3 parametri: debit, temperatura şi presiune.
Curtea a apreciat că susţinerile experţilor privind expunerea completă a invenţiei nu sunt argumentate prin analiza datelor tehnice care să vină în sprijinul acestei concluzii. Experţii fac consideraţii neargumentate, iar concluziile nu sunt bazate decât pe o sumară analiză a conţinutului brevetului de invenţie, fără însă a se verifica în mod practic modul în care funcţionează procedeul tehnologic brevetat , în absenţa parametrilor esenţiali în definirea acestui proces.
În acest sens s-a reţinut că punctul de vedere exprimat de expertul parte V.M. este susţinut şi de concluziile cuprinse în punctul de vedere tehnic prezentat de ing. I.M., care a procedat la verificarea acestui procedeu prin aplicarea programelor de simulare utilizate în domeniu.
În urma aplicării programelor de simulare s-a reţinut că în absenta informaţiilor privind compoziţia gazolinei, condiţia alimentarii, domeniul în care este cuprins raportul dintre cantitatea de materie prima introdusa în coloana CLI şi fracţia lichidă introdusă în vasul de reflux al acesteia, raţia de reflux, sarcina condensatorului, gradul de recuperare al propanului asigurat de proces, nu s-a putut realiza aplicarea tehnologiei prezentate în cuprinsul brevetului de invenţie pe un caz real. Mai mult, în urma realizării simulării conform parametrilor descrişi în brevet, nu s-au atins performantele prezentate în cuprinsul brevetului, respectiv nu s-a putut obţine condensarea produsului de vârf, la temperaturi normale de 40-45°C cu aer sau apa de răcire" .
Experţii se mărginesc să facă afirmaţii în sensul că nemenţionarea tuturor parametrilor specifici fiecărei faze nu împiedică o persoană de specialitate în domeniu să realizeze invenţia, fără a aduce argumente în sprijinul acestei concluzii, argumente bazate pe propriile verificări practice ale procedeului.
Cât priveşte valorile menţionate de experţi la pct. 1.3, aceştia nu menţionează de unde au fost preluate, câtă vreme nu apar în cuprinsul brevetului de invenţie.
Cât priveşte corectitudinea invenţiei din punct de vedere ştiinţific, respectiv dacă datele prezentate în cuprinsul brevetului sunt suficiente pentru o persoană de specialitate în domeniu având cunoştinţele de stadiu tehnic, experţii se mărginesc din nou în a aprecia că şi această condiţie este îndeplinită, fără însă a argumenta concluzia la care s-a ajuns.
În acest sens Curtea a avut în vedere şi concluziile expertului-parte, raportat la verificările practice efectuate de ing. I.M. prin simularea proceselor din instalaţie, în cuprinsul cărora se arată că pentru obţinerea unui flux de lichid care să asigure refluxul la vârful coloanei este necesară realizarea în condensator a unor temperaturi mai mici decât cele prezentate în cuprinsul descrierii procedeului. Astfel, condensarea parţială a vaporilor obţinuţi la vârful coloanei de deetanizare nu se poate realiza la temperaturi normale de 40-45°C, ci la temperaturi mai mici de 5-17°C, funcţie de presiunea din coloană, aceasta putându-se face prin răcire cu agenţi frigorifici corespunzători sau cu apa provenită din surse subterane.
Mai mult, în cuprinsul textului în care este prezentată revendicarea nu se fac referiri la răcirea cu aer sau apă şi la recuperarea majoră de propan, astfel cum se menţionează în cuprinsul declaraţiilor privind avantajele oferite de invenţie.
Cât priveşte cel de-al doilea obiectiv propus de pârâtă, respectiv dacă invenţia a rezolvat problema tehnică, respectiv cum a fost eliminată necesitatea unor temperaturi scăzute şi cum s-a obţinut o recuperare majoră de propan prin răcire la temperaturi de 40-45°C, Curtea a reţinut că experţii desemnaţi în cauză menţionează anumite valori de temperatură şi presiune ale apei de răcire, fără a explica din punct de vedere practic dacă soluţia propusă este funcţională.
S-a reţinut în acest sens opinia expertului parte, din cuprinsul căreia rezultă în mod implicit că invenţia, astfel cum este detaliată în cuprinsul brevetului nu rezolvă problema tehnică, concluzie bazată pe datele tehnice furnizate în urma folosirii simulării procesului de condensare a vaporilor care se pot obţine la vârful coloanei de deetanizare.
Nici în cuprinsul răspunsului la obiectivul nr. 3 propus de reclamantă experţii nu aduc niciun fel de argumente în susţinerea concluziei formulate, în sensul că la momentul depunerii cererii soluţia tehnica din brevet nu era evident de a fi aplicabilă în domeniul proceselor de separare a propanului din gazolina. Aceeaşi situaţie s-a reţinut şi în ce priveşte răspunsul dat la obiectivul nr. 4 formulat de reclamantă.
Referitor la răspunsul dat la obiectivul nr. 6, Curtea a reţinut că expertiza concluzionează în sensul că produsele obţinute prin aplicarea brevetului de invenţie deţinut de reclamanţi sunt: metan+etan în CL-1, propan pe vârful coloanei CL-2 şi pe fundul coloanei GL-3, fără însă a preciza cum s-a ajuns la această concluzie, de unde rezultă informaţia privind cea de-a treia coloană, atâta vreme cât în cuprinsul brevetului de invenţie nu se fac menţiuni în acest sens, precum şi în ce priveşte produsul obţinut.
Cat priveşte obiectivele expertizei propuse de către apelanţi, Curtea a reţinut următoarele:
Obiectivul nr. 4 nu are legătură cu problema dedusă judecăţii, nereferindu-se la invenţia brevetată, ci la procedeul folosit la instalaţia T., iar, pe de alta parte, în lipsa unei cercetări la faţa locului aceste concluzii sunt nesusţinute. Aceeaşi este situaţia şi în ce priveşte obiectivul nr. 3. Nu fac obiect de analiză nici obiectivele nr. 5 şi nr. 6, având în vedere că acestea vin să combată cele reţinute în cuprinsul expertizei efectuate în faţa instanţei de fond, expertiză cu privire la care s-a apreciat în apel că nu are valoare probatorie în cauză, având în vedere ca expertul nu avea specializarea necesară sa răspundă la unele dintre obiectivele stabilite, acesta menţionând de altfel instanţei printr-o adresă efectuată anterior depunerii lucrării că este necesar să se solicite mai întâi părerea unor experţi specialişti în domeniul chimie sau petrochimie, iar ulterior se va răspunde la aceste obiective .
Cat priveşte obiectivele 1 şi 2, acestea tind, în mod indirect, sa stabilească dacă în cauză este îndeplinită condiţia rezolvării problemei tehnice şi respectiv a aplicabilităţii industriale a invenţiei.
Concluziile expertizei sunt în contradicţie cu cele reţinute de expertul parte şi de ing. în specialitatea petrochimie I.M. şi prezentate anterior la analiza obiectivului nr. 1.2 propus de reclamantă.
S-a reţinut în acest sens că cele reţinute de către experţi cu privire la „intervalul de temperatura pentru gasolina de 0-35°C”, precum şi cele privind exploatarea pe timp de iarna şi temperatura apei de răcire de 10-12°C nu se regăsesc în revendicarea brevetului de invenţie sau în exemplul de aplicare şi descrierea brevetului.
Prin urmare, faţă de cele mai sus reţinute, Curtea a înlăturat concluziile formulate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel, considerând că acestea nu sunt argumentate riguros din punct de vedere tehnic, nu sunt susţinute prin testări sau simulări ale soluţiei şi nici nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Mai mult, din coroborarea celorlalte probatorii administrate în apel, respectiv punctul de vedere exprimat de expertul parte V.M., simulările ing. I.M., punctul de vedere formulat de Institutul de Proiectări şi Instalaţii Petroliere, înscrisuri depuse la dosar, rezultă că brevetul a cărui anulare se solicită nu conţine o invenţie brevetabilă, în sensul că soluţia propusă nu are aplicabilitate industrială, conform dispoziţiilor art. 7 şi art. 10 din Legea nr. 64/1991.
Astfel cum rezultă din cuprinsul acestor probatorii, invenţia brevetată nu asigură rezolvarea problemei tehnice abordate, dezvăluirea invenţiei nu este completă, aceasta neconţinând toate datele necesare, parametrii de funcţionare, pentru ca un specialist în domeniu să o poată aplica în industrie, fără a desfăşura el însuşi o activitate inventivă. Mai mult, procedeul descris nu poate fi reprodus cu aceleaşi caracteristici şi efecte, ori de cate ori este necesar.
S-a mai reţinut că din cuprinsul adresei din 2004 emisă de S.N.P. P. SA rezultă că procedeul ce face obiectul brevetului de invenţie deţinut de reclamanţi nu este aplicat la schela T., astfel cum susţin apelanţii.
Cât priveşte raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 2317/2003 al Tribunalului Bucureşti, Curtea a reţinut că această probă este extrajudiciară, nefiind administrată în condiţiile prevăzute la art. 201 şi urm. din C. proc. civ. şi nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă reţinut de instanţă.
Referitor la criticile formulate de către apelanţi, care sunt bazate pe susţineri ale părţilor din alte cauze, Curtea le-a apreciat ca fiind de asemenea nefondate, întrucât înscrisurile susmenţionate nu au valoare probatorie în prezenta cauză.
Împotriva deciziei de apel au formulat cerere de recurs pârâţii S.C. şi O.F., criticând-o, în esenţă, pentru urrmtoarele motive:
1. Instanţa nu a procedat la analiza obiectivelor expertizei, aşa cum au fost efectuate, ci a trecut direct la analiza punctului de vedere al expertului-parte, pentru ca, în final, expeditiv, să reţină că sunt nefondate concluziile expertizei. Nu se face nicio referire la raportul întocmit de expertul lor parte, unde se analizează brevetul cu competenţă.
2. Se înlătură nejustificat din analiză aplicarea invenţiei la schela T., iar în final se reţine ca veridică menţiunea dintr-o adresă a S.N.P. P. SA din care ar rezulta că procedeul care face obiectul brevetului de invenţie deţinut de reclamanţi nu este aplicat la schela T., astfel cum susţin apelanţii.
În realitate, prin expertiza G. (validată în Dosarul nr. 231/2003 al Tribunalului Bucureşti) se constată că elementele tehnologice protejate în revendicarea brevetului se regăsesc în totalitate în procedeul aplicat de S.N.P. P. SA la fabricarea G.P.L. auto în instalaţia aflată în funcţiune pe platforma T.
3. Se consideră ca fiind probă judiciară punctul de vedere al Institutului de Proiectări şi Instalaţii Petrolier, depus de intimată la finele dezbaterilor, fără ca această probă să fie dezbătută. Se înlătură astfel expertize efectuate în dosarul Tribunalului, fiind considerate extrajudiciare, deşi erau întocmite de experţi, acceptându-se părerea unor persoane care nu sunt experţi şi chiar să i se dea prevalentă.
S-a acceptat neîntemeiat punctul de vedere al expertului parte V.M., care se întemeiază pe punctul de vedere al ing. I.M., salariat al intimatei, deci subordonată acesteia, care a prezentat o opinie subiectivă şi neştiinţifică.
4.Instanţa de apel a respins cererile prin care se solicita înlăturarea expertizei efectuată de cei trei experţi ca probă, de unde rezultă că aceasta a fost administrată corespunzător şi că instanţa şi-a format convingerea asupra obiectului expertizei.
În realitate, acest lucru nu se confirmă, întrucât magistraţii au respins concluziile expertizei utilizând raţionamente tehnice de specialitate şi pronunţându-se pe aspecte asupra cărora nu aveau competenţa necesară, ceea ce a dus şi la aprecieri greşite.
5. Niciuna din schemele de simulare prezentate de I.P.I.P. nu se referă la procedeul din brevet, ci la cu totul alt proces de separare decât cel ce face obiectul brevetului.
Simulările efectuate de inginer I.M. sunt fundamental greşite, datele utilizate nefiind conforme cu datele din brevet, nereferindu-se astfel la procedeul din brevet.
6. Nu s-au luat în considerare înscrisuri ale SC P. SA depuse la dosar şi la care s-a făcut referire în motivarea apelului, prin care se recunoaşte că societatea a folosit procedeul care face obiectul brevetului cu titlul „Procedeu de separare a propanului de gazolină".
Totodată, nu s-a avut în vedere faptul că deşi SC P. SA susţine că brevetul din 2000 este o creaţie artificială, fără elemente de aplicabilitate industrială, în dosarul de apel pretinde că procedeul îi aparţine, că el aplică din 2000 şi, mai mult chiar, a solicitat să fie admis ca titular al brevetului.
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că în mod corect instanţele au apreciat că brevetul nu este susceptibil de aplicare industrială, întrucât invenţia nu este suficient de clar şi complet dezvăluită pentru ca o persoană de specialitate în domeniul să o poată realiza, fără a face la rândul său o activitate inventivă. Recurenţii-pârâţi dezvăluie prin brevet o simplă idee, nesusţinută printr-o realizare, experimentare sau simulare care să ateste capacitatea soluţiei propuse să rezolve problema tehnică.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulat, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 314 din C. proc. civ., după mmurmează:
Dintre condiţiile de brevetabilitate a unei invenţii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie sunt vizate în cauză cele referitoare la activitatea inventivă şi susceptibilitatea de aplicare industrială.
Potrivit art. 12 din lege, o invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.
Art. 13 din lege prevede că o invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură.
Aceste condiţii legale sunt detaliate în Regulamentul de aplicare a legii în regula nr. 32 lit. B şi C după cum urmează:
B. Aămtatea imentiză
(1) Activitatea inventivă se apreciază în raport cu revendicările şi cu problema tehnică pe care o rezolvă invenţia, în conformitate cu prevederile art. 9 din lege.
(3) O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare:
a) nu rezultă ca evidentă în stadiul tehnicii din domeniul de aplicare a invenţiei sau dintr-un domeniu apropiat acestuia;
b) specialistul din domeniu, pe baza cunoştinţelor din stadiul tehnicii, nu poate rezolva problema aşa cum o rezolvă invenţia;
c) necesitatea rezolvării problemei există de mult timp şi rezolvările cunoscute nu sunt la nivelul rezolvării din invenţie;
d) invenţia este folosită cu sau fără modificări într-un alt domeniu pentru soluţionarea unei alte probleme şi efectul tehnic obţinut este fie acelaşi, fie neaşteptat sau superior efectelor obţinute de alte invenţii din domeniul în care se transpune invenţia, cu condiţia ca cele două domenii să nu fie apropiate;
e) constă în combinarea elementelor cunoscute din stadiul tehnicii, astfel încât rezultă o legătură organică funcţională, o influenţare reciprocă, o interacţiune sau o intercondiţionare şi aceasta conduce la obţinerea unui efect global pozitiv;
f) invenţia are ca obiect un procedeu analog care realizează un efect tehnic nou sau prin acest procedeu se obţine o substanţă cu calităţi noi, neaşteptate sau superioare, ori dacă materiile prime sunt noi chiar dacă efectele tehnice obţinute sunt aceleaşi.
C. Aplicabilitate industriala
(1) O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă din descrierea invenţiei rezultă cumulativ următoarele:
a) obiectul invenţiei poate fi folosit cel puţin într-un domeniu;
b) problema tehnică şi rezolvarea ei;
c) dezvăluirea invenţiei în exemplele de realizare, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să poată realiza invenţia fără a desfăşura o activitate inventivă conform art. 18 din lege;
d) invenţia poate fi reprodusă cu aceleaşi caracteristici şi efecte, ori de câte ori este necesar.
În egală măsură s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 18 din lege care impune ca invenţia să fie expusă în descriere, să conţină revendicări şi desene suficient de clare, complete şi corecte, din punct de vedere ştiinţific şi tehnic, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza fără să desfăşoare o activitate inventivă.
Pentru verificarea îndeplinirii acestor cerinţe legale, instanţa de apel a avut la dispoziţie, în ansamblul probator administrat, şi un raport de expertiză de specialitate.
În ceea ce priveşte expunerea invenţiei, primul aspect analizat, s-a reţinut că în expertiză se consemnează că aceasta este completă şi că datele prezentate în cuprinsul brevetului sunt suficiente pentru o persoană de specialitate în domeniu, fără a se argumenta concluzia la care s-a ajuns şi fără a se verifica în mod practic modul în care funcţionează procedeul tehnologic brevetat; în ceea ce priveşte absenţa unor parametri specifici fiecărei faze, s-a reţinut că experţii, fără argumente bazate pe propriile verificări practice ale procedeului, au apreciat că aceasta nu împiedică o persoană de specialitate în domeniu să realizeze invenţia.
S-a continuat analiza cerinţelor legale după care, concluzionând, instanţa a înlăturat raportul de expertiză efectuat în apel, considerând că acesta nu este argumentat riguros din pună de vedere tehnic, nu este susţinut prin testări sau simulări ale soluţiei şi nici nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
S-au avut în vedere la soluţionare punctele de vedere exprimate de expertul parte (al intimatei-reclamante) V.M. şi ing. I.M., cu privire la care s-a reţinut că au procedat la verificarea acestui procedeu prin aplicarea programului de simulare utilizat în domeniu.
În condiţiile în care este posibilă simularea, astfel cum se reţine în cauză, instanţa de apel trebuia să suplinească deficienţa raportului de expertiză şi să ordone, pentru o completă stabilire a situaţiei de fapt, verificarea de către persoanele de specialitate a expunerii brevetului şi a suficienţei datelor pe care le cuprinde pentru a se putea aprecia dacă în baza acestora se poate realiza invenţia, aşa cum prevede art. 18 din Legea nr. 64/1991.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenţii au susţinut că procedeul în discuţie, ce face obiectul invenţiei, este aplicat deja la schela T., aspect care trebuia verificat şi valorificat de instanţa de apel, prin ordonarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare.
Din moment ce s-a încuviinţat efectuarea unei expertize de specialitate, înseamnă că, aşa cum prevede art. 201 din C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt instanţa a considerat necesar să cunoască părerea unor specialişti.
Art. 212 din C. proc. civ. prevede şi că dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză, în vreme ce art. 201 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că, atunci când este necesar, instanţa poate solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
Situaţia este similară sub aspect probator şi în analiza activităţii inventive şi aplicabilităţii industriale sub toate aspectele relevante, date fiind concluziile instanţei de apel.
În considerarea argumentelor reţinute mai sus, Înalta Curte apreciază că se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, care va avea în vedere şi celelalte apărări formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâţii S.C. şi O.F. împotriva deciziei nr. 188/A din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6614/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Civil → |
|---|
