ICCJ. Decizia nr. 6614/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6614
Dosar nr. 546/96/2006
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, la 13 septembrie 2006 A.I. a chemat în judecată Primăria oraşului Băile Tuşnad pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 114/2006 şi obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii motivate pentru restituirea imobilului în cotă de 1/1 parte, cu cheltuieli de judecată.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în calitate de mandatar şi donatar, reclamantul nu este de acord cu modul de soluţionare a cererii de restituire în natură a imobilului, teren şi construcţie, situat în oraşul Băile Tuşnad, înscris în C.F. 1439 corn. Tuşnad.
F.G., în calitate de moştenitoare, şi reclamantul au depus notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, atât construcţie cât şi teren de 720 mp.
1.3. În drept
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2842 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Harghita, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a mandatarului A.I.
A fost admisă în parte excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtul oraşul Băile Tuşnad, prin primar, în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tuşnad, judeţ Harghita, identificat prin C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2 în cotă de 1/1 parte în favoarea reclamantei, şi a fost respins acest capăt de cerere formulat de reclamantă, prin mandatar.
A fost admisă în parte acţiunea, anulată Dispoziţia nr. 114/2006 emisă de pârât, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziţie privind stabilirea unui drept de folosinţă specială pentru reclamantă, pentru suprafaţa de 421 mp, ce reprezintă cota de ½ parte din terenul în suprafaţă de 842 mp aferent casei de locuit situat în Băile Tuşnad, judeţ Harghita, C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că deşi dispoziţia atacată se referă la stabilirea dreptului de folosinţă al reclamantei asupra terenului aferent casei de locuit, totuşi, pe lângă solicitarea anulării acestei dispoziţii, se reiterează cererea de restituire în natură a întregului imobil, care a mai făcut obiectul unui proces soluţionat în mod irevocabil.
Fiind incidente dispoziţiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ., se impune admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tuşnad, judeţ Harghita, identificat prin C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2 în cotă de 1/1 parte în favoarea reclamantei.
Cât priveşte fondul cauzei, din probele administrate rezultă că reclamantei i s-a stabilit dreptul de folosinţă specială asupra unei suprafeţe de teren mai reduse decât aceea la care este îndreptăţită şi care se regăseşte la faţa locului.
Din expertiza care nu a fost ordonată de instanţă, dar care a fost avută în vedere întrucât a fost efectuată în cadrul urmăririi penale întreprinse împotriva Primarului oraşului Băile Tuşnad în urma denunţului penal formulat de mandatarul reclamantei, se desprinde concluzia că suprafaţa de teren asupra căruia se poate stabili dreptul de folosinţă specială a reclamantei în cotă de ½ este de 842 mp.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 23 A din 12 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanta F.G., prin mandatar A.I.
Sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că a fost anulată Dispoziţia nr. 114/2006 emisă de pârât. Pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziţie pentru stabilirea unui drept de proprietate pentru reclamantă pentru suprafaţa de teren de 421 mp, ce reprezintă cota de ½ parte din terenul în suprafaţă de 842 mp, teren aferent casei de locuit, situat în Băile Tuşnad, judeţ Harghita, C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2, care să fie identificat printr-un plan de situaţie.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele deciziei s-a arătat că, fată de art. 44 alin. (2) din Constituţie, reclamantei i se cuvine a-i fi restituită proprietatea asupra terenului în litigiu, respectiv asupra cotei de ½ din terenul identificat prin expertiza extrajudiciară efectuată şi care a stat la baza hotărârii atacate, expertiză necontestată de părţi.
Petitul referitor la suprafaţa de teren de 585 mp solicitată în apel faţă de 421 mp luaţi în calcul de către instanţa de fond nu este întemeiat.
Din expertiză reiese că suprafaţa de teren asupra căreia se poate stabili dreptul de proprietate în favoarea reclamantei este de ½ parte din 842 mp. Să nu uităm că proprietatea tabulară asupra suprafeţei de 228 mp, ca şi suprafaţa de 570 mp aferentă vilei Avântului, sunt terenuri care au un regim juridic diferit decât temeiul de drept invocat de reclamant, în Transilvania cu precădere proprietarul înscris în C.F. având protecţia proprietăţii tabulare, a cărei radiere este guvernată de legi bine stabilite, dreptul de proprietate fiind un drept garantat.
4. Recursul
4.1. Motive
Primarul oraşului Băile Tuşnad a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
În mod nelegal nu s-a reţinut autoritatea de lucru judecat deoarece notificarea moştenitoarei F.G. a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 54/2002 a Primarului oraşului Băile Tuşnad, dispoziţie atacată în justiţie şi rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3192/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin această hotărâre s-a stabilit că F.G. nu poate cere mai mult decât a avut autorul ei, iar acesta a avut numai ½ din imobil.
Pe fond, reclamanta este cetăţean străin, şi i s-a recunoscut un drept special de folosinţă asupra terenului conform art. 41 din Constituţia României, nerevizuită la data când a fost emisă decizia.
Prin Dispoziţia nr. 114/2006 s-a modificat art. 2 din Dispoziţia nr. 54/2002 în sensul stabilirii unui drept de folosinţă specială, reglementată ulterior emiterii dispoziţiei iniţiale. în acelaşi timp s-a abrogat art. 3 din Dispoziţia nr. 54/2002 întrucât acesta stabilea drept la despăgubiri sub formă de titluri de valori nominale, măsuri care s-au modificat prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a ţinut cont de soluţia dată prin decizia nr. 3192/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pentru că nu a considerat întemeiată pretenţia de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren mai mare decât cea avută în vedere prin Dispoziţia nr. 54/2002, coroborat cu principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Or, ambele instanţe de fond au stabilit că întinderea dreptului reclamantei asupra terenului în litigiu este de 421 mp teren, ceea ce reprezintă ½ din întreaga suprafaţă, corespunzător celor hotărâte de instanţa supremă.
Pe de altă parte, în condiţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
De vreme ce reclamanta este moştenitoarea legală a antecesoarei T.M., care a cumpărat cota de ½ de la proprietarul F.N., în aplicarea textului constituţional menţionat instanţa de apel i-a recunoscut acesteia în mod corect dreptul de proprietate, şi nu doar de folosinţă, asupra terenului menţionat.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale sus enunţate, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Băile Tuşnad împotriva deciziei civile nr. 23 A din 12 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 649/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6402/2006. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
