ICCJ. Decizia nr. 6455/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6455
Dosar nr. 4503/45/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1231 din 24 mai 2006, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a respins ca tardiv introdusă contestaţia formulată de reclamanţii F.M., C.I., P.I., V.V., T.G., I.P. şi Ş.E. în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad", împotriva deciziei nr. 37 din 27 septembrie 2001 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă următoarele: prin Decizia contestată s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a terenului situat în strada P., dispunându-se ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, notificanţii să opteze pentru una din modalităţile de restituire prin echivalent; potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, Decizia motivată de respingerea cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare; reclamanţii au solicitat anularea deciziei emise de pârâtă cu depăşirea vădită a termenului de 30 de zile prevăzut de textul de lege menţionat; deşi reclamanţii au invocat faptul că modificările aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005 le conferă dreptul de a formula contestaţie în termen de 12 luni, tribunalul a apreciat că nu s-au adus modificări, prin acest ultim act normativ, termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei tribunalului au formulat apel reclamanţii, arătând că, în mod greşit s-a respins contestaţia ca tardiv formulată, susţinând că soluţia pronunţată este netemeinică şi nelegală deoarece Legea nr. 247/2005 stipulează că, pentru persoanele pentru care nu s-a ajuns la valorificarea dispoziţiilor sau deciziilor emise potrivit Legii nr. 10/2001, înainte de apariţia acestei legi, există un nou termen de 12 luni de atacare în justiţie a acestor decizii sau dispoziţii.
Prin Decizia civilă nr. 167 din 29 noiembrie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, investită cu soluţionarea apelului, a respins apelul formulat de reclamanţi, apreciind că sentinţa tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a legii, criticile formulate de reclamanţi fiind nefondate.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie primind termen de judecată, prin repartizare aleatorie, la 18 mai 2007.
În motivarea recursului, reclamanţii reiterează critica formulată şi în faţa instanţei de apel respectiv greşita aplicare a prevederilor Legii nr. 247/2005 atât de către instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, ceea ce a condus la pronunţarea unor hotărâri netemeinice şi nelegale.
În drept şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 247/2005.
Recursul urmează a se admite pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. II alin. (1) titlul I din Legea nr. 247/2005, „deciziile sau dispoziţiile ori, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a acestei legi şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Analizând critica formulată de recurenţii reclamanţi prin prisma textului de lege menţionat, se constată că:
- imobilul ce face obiectul litigiului intră sub incidenţa art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, fiind ocupat de o instituţie de învăţământ superior, aşa cum rezultă şi din dispoziţia nr. 37 din 27 septembrie 2001 emisă de pârâtă (fila 19 dosar fond);
- dispoziţia atacată a fost emisă înainte de apariţia Legii nr. 247/2005 şi nu a fost valorificată până la apariţia legii;
- Legea nr. 247/2005 a intrat în vigoare la 22 iulie 2005 iar reclamanţii au introdus acţiunea la 10 noiembrie 2005, înăuntrul termenului de 12 luni prevăzut de art. II alin. (1) titlul I din această lege.
Faţă de cele arătate se constată că soluţia dată de tribunal, menţinută în apel, prin care s-a respins acţiunea reclamanţilor ca tardiv formulată este greşită.
Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se admite prezentul recurs, cu consecinţa casării deciziei atacate, admiterii apelului împotriva sentinţei civile nr. 1231 din 24 mai 2006 a Tribunalului Iaşi declarat de aceiaşi reclamanţi care va fi desfiinţată şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenţii reclamanţi F.M., C.I., P.I., V.V., T.G., I.P. şi Ş.E. împotriva deciziei nr. 167 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, admite apelul împotriva sentinţei civile nr. 1231 din 24 mai 2006 a Tribunalului Iaşi declarat de aceiaşi reclamanţi.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6454/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6337/2006. Civil → |
|---|
