ICCJ. Decizia nr. 6562/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6562
Dosar nr. 207/64/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 121/S din 12 iunie 2006, Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată, precizată şi modificată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Braşov, T.W.W. şi B.C.D.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta I.M., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, precum şi cererea formulată de pârâţii T.W.W. şi B.C.D. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, tribunalul a reţinut că prin acţiune, aşa cum a fost precizată, reclamantul a cerut să se constate nulitatea absolută a ieşirii din indiviziune realizată în anul 1960.
Reclamantul are calitate de moştenitor legal al defunctei A.I., fiind nepot de fiu al acesteia, conform certificatului de moştenitor nr. 161/1998, eliberat de notarul public L.G.
Imobilul care face obiectul pricinii a fost înscris iniţial în C.F. nr. 23025 Braşov, sub nr. top 5912, 5913 (casă şi teren) şi 5914 (grădină), ca fiind proprietatea I.A., cu titlu de drept moştenire, conform celor de sub A 1, 2 şi B 1, iar, conform menţiunilor de sub B 2, 3, numiţii V.Ş. şi V.R. au dobândit, prin cumpărare, cota de ½ din imobilul de la A 1, 2.
Asupra cotei de imobil de la B 1, proprietatea I.A., a fost intabulat dreptul de proprietate al statului, cu titlu de naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, iar prin actul de ieşire din indiviziune autentificat sub nr. 2951/365 din 12 noiembrie 1960, încheiat între Statul Român prin Comitetul executiv al Sfatului popular al oraşului Stalin, V.Ş. şi V.R. s-a convenit asupra sistării indiviziunii asupra imobilului înscris în C.F. 25625 Stalin, nr. top 5912, 5913, 5914/1, prin partaj, conform folosinţei. Soţilor V. le-a revenit porţiunea de imobil cu nr. top nou 5912-5913/a, constând în casă şi teren, iar Statului Român i-a revenit parcela cu nr. top nou 5912-5913/b, 5914/1, teren de trecere, respectiv, teren cu construcţie.
Prin acelaşi act, copartajanţii V.Ş. şi V.R. au procedat la dezmembrarea pe apartamente a imobilului care le-a revenit, respectiv apartamentul nr. 1 situat la parter, cu nr. top nou 5912-5913/a/1, în compunerea arătată în act şi cu 50 % din părţile de uz comun şi apartamentul nr. 2, situat la etaj, cu nr. top nou 5912-5913/a/2 şi 50 % din părţile de uz comun.
Noua situaţie tabulară a fost înscrisă în C.F. 25625 Braşov la B 5, 6, iar apartamentele create în urma dezmembrării au fost trecute în C.F. 27332 colectivă Braşov, pe numele lui V.Ş. şi V.R.
Apartamentul nr. 1, cu nr. top 5912-5913/a/1 a fost înstrăinat de soţii V. numiţilor G.E. şi soţiei acestuia F.S. şi a trecut în C.F. 27380 individual Braşov, iar apartamentul nr. 2, cu nr. top 5912-5913/A/2 a fost înstrăinat numitei D.A. şi a trecut în C.F. 27337 individual Braşov.
Apartamentul nr.1 a fost dobândit prin moştenire de către G.E., apoi de către B.A., care l-a înstrăinat pârâtei B.C.D. (cota de ½) şi pârâtului T.W.W. (cota de ½), iar apartamentul nr.2 a fost dobândit prin moştenire de către pârâta I.M., de la numita D.A.
I.M. a vândut apartamentul nr. 2 către pârâţii B.C.D. şi T.W.W. în cote de câte ½, aşa încât ambele apartamente sunt în prezent proprietatea acestora, în cote egale.
A reţinut tribunalul, că reclamantul a invocat ca motiv de nulitate faptul că Statul Român nu putea dispune asupra unui bun pe care nu îl deţinea în proprietate, iar prin Decizia civilă nr. 156 A/2006 a Curţii de Apel Bucureşti s-a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu.
Actul de ieşire din indiviziune este un act multilateral, caracterizat prin pluralitatea subiectelor de drept, iar pluralitatea de subiecte de drept în plan material atrage pluralitatea de subiecte în plan procesual. De aceea, în cazul unei acţiuni având ca obiect constatarea nulităţii unui asemenea act, este necesar să fie chemate în judecată toate părţile actului sau eventual succesorii acestora, pentru că, în caz contrar, hotărârea nu produce efecte în privinţa părţilor care nu au fost chemate în judecată.
Or, în speţă, deşi pârâţii B.C.D. şi T.W.W. sunt în prezent proprietarii tabulari ai ambelor apartamente, aceştia au calitate de avânzi-cauză şi legalitatea actului de ieşire din indiviziune nu poate fi examinată în raport cu aceşti pârâţi, pentru că actul atacat priveşte un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate indiviz, exprimat în cote-părţi ideale. Actul de ieşire din indiviziune atacat nu poate fi analizat în contradictoriu cu aceştia pârâţi, pentru că ei sunt dobânditorii unor cote-părţi din apartamentele create prin dezmembrare şi nu succesorii în drepturi ai celor care au procedat la sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi şi atribuirea acestora, operaţiuni cu care pârâţii nu au nici o legătură în sens juridic. Reclamantul însă nu a înţeles să cheme în judecată pe succesorii părţilor care au efectuat ieşirea din indiviziune.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 221/Ap din 26 octombrie 2006, a respins apelul declarat de reclamantul P.C. împotriva sentinţei tribunalului, reţinând că prima instanţă s-a raportat la natura litigiului dedus judecăţii ca fiind nulitatea absolută a actului de partaj şi a actelor subsecvente prin care imobilul a intrat în patrimoniul părţilor şi că în acest cadru procesual nu poate fi examinată valoarea deciziei civile nr. 156/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de apelant.
Pentru a da eficienţă autorităţii de lucru judecat a acestei hotărâri, se impune desfiinţarea actelor juridice care au stat la baza configurării actualei situaţii de drept a imobilului, a actului de dezmembrare şi a actelor ulterioare translative de proprietate.
De aceea, legalitatea actului de ieşire din indiviziune nu poate fi opusă pârâţilor, care au devenit proprietari asupra apartamentelor în cote părţi ideale în urma unor operaţiuni succesive, aceştia nefiind succesorii în drepturi ai părţilor care au procedat la ieşirea din indiviziune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a susţinut că nici una dintre instanţe nu s-a pronunţat cu privire la modalitatea prin care imobilul a fost preluat de stat şi a ajuns în posesia intimaţilor-pârâţi T.W.W. şi B.C.D.
A susţinut recurentul, că A.I. a fost ilegal trecută la poziţia 6 din Anexa 1 la Decretul nr. 92/1950, figurând cu 9 apartamente, deşi aceasta făcea parte din categoriile sociale exceptate de la naţionalizare.
Recurentul a arătat că imobilul nici nu este menţionat în anexa 1, pentru că era situat la nr. 5 şi nu la nr. 3 şi 4.
Bunul fiind preluat de stat ilegal, se aplică principiul că un act nelegal nu poate produce efecte juridice valabile pentru transmiterea dreptului statului, care este inexistent.
Invocând art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susţinut că în nici una dintre hotărâri nu a fost motivat temeiul de drept prin care imobilul a fost preluat de stat, iar, faţă de prevederile art. 304 pct .8 C. proc. civ., a arătat că instanţele au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, pentru că nu s-au aplicat prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Recurentul a susţinut că sentinţa tribunalului şi Decizia instanţei de apel sunt nelegale, pentru că a fost admisă întâmpinarea formulată de intimaţii cumpărători, deşi aceştia erau interesaţi să cheme vânzătorii în garanţie, iar primarul municipiului Braşov a fost chemat în proces în calitate de succesor al fostului Comitet executiv al fostului Sfat popular al oraşului Stalin.
Din oficiu, s-a invocat motivul de recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., faţă de care recursul va fi admis.
Prin sentinţa civilă nr. 121/S din 12 iunie 2006, tribunalul a soluţionat cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulităţii actului de partaj autentificat sub nr. 2951/365 din 12 noiembrie 1960, iar instanţa de apel a reţinut că prima instanţă s-a raportat la natura litigiului dedus judecăţii, ca fiind nulitatea absolută a actului de ieşire din indiviziune şi a actelor subsecvente prin care imobilul a intrat în patrimoniul părţilor din proces.
Pentru aceste cereri competenţa de soluţionarea aparţine instanţei de drept comun, iar, în privinţa imobilului care face obiectul actelor a căror anulare s-a cerut, tribunalul a reţinut greşit că are valoarea de 5.077.161.000 lei vechi.
În acţiune, reclamantul a indicat valoarea imobilului la nivelul anului 2003, stabilită printr-un raport de expertiză tehnică, la suma de 130.459 lei noi, iar în cererea aflată la filele 80, 81 din dosarul tribunalului a precizat-o ca fiind de 140.865,6 Euro. Transformând Euro în lei, acesta a calculat greşit un Euro la suma de 3,6 lei (36.000 lei vechi), deşi la data introducerii acţiunii cursul oficial era de 34.797 lei, iar la data de 20 februarie 2006 când s-a precizat valoarea imobilului la suma de 140.865,6 Euro era de 35.042 lei.
Faţă de cursul oficial al monedei Euro, valoarea imobilului la data introducerii acţiunii era de 4.901.700.283 lei, iar la data de 20 februarie 2006 era de 4.936.212.355 lei.
Prin urmare, în raport de obiectul cererii soluţionată de tribunal, de art. 181 C. proc. civ. şi de valoarea de până la 5 miliarde lei, competenţa soluţionării pricinii în primă instanţă aparţine Judecătoriei Braşov, tribunalul având, conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ., competenţa să soluţioneze apelul.
Soluţionând acţiunea în primă instanţă, Tribunalul Braşov a încălcat competenţa judecătoriei, iar instanţa de apel greşit a păstrat sentinţa pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
De aceea, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, vor fi casate ambele hotărâri şi, fără să se analizeze criticile formulate de recurent, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.C.
Casează Decizia civilă nr. 221 Ap din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, precum şi sentinţa civilă nr. 121/S din 12 iunie 2006 a Tribunalului Braşov.
Trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6571/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6528/2006. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
