ICCJ. Decizia nr. 6678/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6678
Dosar nr. 2970/36/2006
Şedinţa publică din 16 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2713 din 10 noiembrie 2005 reclamantele C.V. şi M.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi N.C. şi au solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei 3292 din 11 iulie 2005 prin care Primarul Municipiului Constanţa a restituit în natură pârâtului N.C. imobilul situat în Constanţa.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că au calitatea de chiriaşe în imobilul menţionat.
Au mai arătat reclamantele că pârâtul C.N. nu are calitatea de persoană îndreptăţită potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea 10/2001: fostul proprietar al imobilului, anterior preluării de către Statul Român a fost generalul V.C.; pârâtul nu are calitatea de moştenitor al fostului proprietar.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 860 din 17 aprilie 2006 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor C.V. şi M.M. şi a respins acţiunea.
S-a reţinut că prin art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 s-a stabilit că numai persoana îndreptăţită are calitatea procesual activă de a ataca dispoziţia prin care unitatea deţinătoare a respins notificarea.
Terţelor persoane, nu le-a fost conferit prin Legea 10/2001 dreptul de a ataca în justiţie dispoziţia de restituire în natură.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 241/C/3 21 octombrie 2006 a admis apelul declarat de reclamantele C.V. şi M.M. împotriva sentinţei nr. 860 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza Judecătoriei Constanţa pentru soluţionarea acţiunii pe fond.
S-a reţinut că reclamantele au învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni de drept comun având ca obiect constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei de restituire în natură a imobilului în litigiu emisă în favoarea pârâtului de unitatea deţinătoare.
S-a considerat că revine judecătoriei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare a cererii.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 241/C din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale au declarat recursuri:
Primarul Municipiului Constanţa a susţinut că instanţa de apel a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată ceea ce este inadmisibil.
Pârâtul N.C. a solicitat modificarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă: 1. competenţa materială de primă instanţă aparţine tribunalului, valoarea obiectului pricinii fiind mai mare de 5 milioane lei; 2. Legea nr. 10/2001 nu permite atacarea dispoziţiei de restituire emisă de unitatea deţinătoare în favoarea persoanei îndreptăţite, de către terţe persoane, pe calea dreptului comun,
Ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării,
Prin dispoziţiile legale menţionate a fost reglementată o procedură specială şi derogatorie ce poate fi urmată numai de persoana îndreptăţită.
Dispoziţia/Decizia de restituire în natură a unui imobil către persoana îndreptăţită reprezintă titlu de proprietate.
Terţele persoane pot ataca Decizia/dispoziţia emisă cu procedura Legii nr. 10/2001 pe calea dreptului comun, ca o aplicare a principiului liberului acces la justiţie.
În speţă, reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 3292 din 11 iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanţa în favoarea pârâtului N.C. şi au susţinut că acesta nu are calitate de persoană îndreptăţită.
Instanţa de apel nu a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată şi a stabilit, corect, că acţiunea urmează dreptul comun iar nu procedură specială reglementată de Legea nr. 10/2001.
În recurs a fost depus certificat de atestare fiscală din care rezultă că imobilul situat în Constanţa, are o valoare de impunere de 1.995.990,8 lei.
Ca atare, corect au fost aplicate dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. care stabilesc competenţa materială a judecătoriei de soluţionare a litigiului.
Faţă de considerentele menţionate, curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de de pârâţii Primarul municipiului Constanţa şi C.N. împotriva deciziei civile nr. 241/C din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 683/2006. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 6375/200<. Civil → |
|---|
