ICCJ. Decizia nr. 6723/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6723
Dosar nr. 713/39/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 3226/C din 25 octombrie 2005, reclamanţii H.V., H.A.V., U.I., M.C.A., H.E., H.M. şi Z.L.A. au solicitat anularea dispoziţiilor nr. 544 din 10 iunie 2005, emisă de Primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc (prin care s-a revocat dispoziţia anterioară emisă de acesta, nr. 474 din 16 mai 2005, de acordare despăgubiri băneşti, conform Legii nr. 10/2001) şi nr. 545 din 10 iunie 2005, potrivit căreia a fost respinsă cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc şi s-au acordat măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală.
Prin sentinţa civilă nr. 826 din 25 octombrie 2005 tribunalul a admis acţiunea formulată şi în consecinţă, a anulat dispoziţiile atacate.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiei nr. 474 din 16 mai 2005, s-a dat curs notificării expediate de către petenţi, stabilindu-se îndreptăţirea acestora la măsuri reparatorii, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Cum dispoziţia a fost comunicată notificatorilor, intrând în circuitul civil, o revocare a acesteia nu mai pot fi făcută decât pe cale judecătorească, astfel încât actul întocmit ulterior de către emitent este nul.
Împotriva sentinţei a declarat apel municipiul Câmpulung prin primar, care a susţinut caracterul nelegal al acesteia, în condiţiile în care din eroare, potrivit dispoziţiei care a făcut obiectul revocării, au fost acordate despăgubiri băneşti, deşi potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru astfel de imobile (demolate) se pot atribui doar titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 83 din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
În justificarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor nu se prezintă ca purtătoare de autoritate publică ci dimpotrivă, în simpla calitate de persoane juridice, titulare de drepturi şi obligaţii.
De aceea, actele juridice prin care se dispune restituirea în natură ori acordarea de măsuri reparatorii, nu sunt acte administrative de autoritate, ci acte civile de dispoziţie asupra unor bunuri din patrimoniul propriu.
Ca atare, entitatea, emitentă a actului ce soluţionează o notificare, nu are posibilitatea de a-şi revoca dispoziţia/Decizia de restituire în natură ori de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantul-pârât, care a invocat aspecte de nelegalitate în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea cărora a arătat următoarele:
- Întrucât dispoziţia ce a făcut obiect al revocării a stabilit greşit natura măsurilor reparatorii (despăgubiri băneşti, în loc de titluri de valoare nominală sau acţiuni), primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc a dispus revocarea propriului act administrativ, operaţiune juridică permisă de prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 247/2005 („autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanţei constatarea nulităţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice").
În speţă, dispoziţia nu intrase în circuitul civil întrucât, în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 au fost emise Norme metodologice potrivit cărora, dispoziţiile emise de primari vor fi transmise Comisiei Centrale care, în urma evaluării proprii, va proceda la convertirea titlurilor de valoare nominală.
Or, dispoziţia nr. 474 din 16 mai 2005 nu putea fi considerată ca intrată în circuitul civil, câtă vreme ea nu fusese transmisă Comisiei Centrale.
- Revocarea nu se face pe cale judecătorească, emitentul unui act administrativ având posibilitatea să-l revoce oricând, până la intrarea în circuitul civil, instanţa putând hotărî doar asupra anulării sau constatării nulităţii actului.
Intimaţii au depus întâmpinare prin care, fără a formula apărări proprii, ci doar preluând motivarea deciziei din apel, au solicitat respingerea recursului.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al acestora, având în vedere următoarele considerente.
- Susţinerea recurentului potrivit căreia dispoziţia emisă în soluţionarea notificării este un act administrativ, susceptibil de revocare în condiţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, unităţile sau entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor potrivit Legii nr. 10/2001, nu acţionează ca reprezentanţi ai puterii publice a statului, ci în calitate de persoane juridice care îndeplinesc acte de dispoziţie cu privire la bunuri din patrimoniul lor.
Se întâmplă astfel şi în situaţia în care deţinător al bunului este unitatea administrativ-teritorială, când primarul emite dispoziţia, nu în calitate de autoritate administrativă, ci de reprezentant al persoanei juridice.
De aceea, invocarea prevederilor Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, nu este în natură să justifice revocarea dispoziţiei primarului, întrucât natura actului (act juridic civil, de dispoziţie asupra unui bun din patrimoniu) îl exclude de la incidenţa acestui act normativ.
- Faptul că dispoziţia nu a fost trimisă Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor este lipsit de relevanţă din punct de vedere al legalităţii soluţiei, întrucât, nu raportat la momentul transmiterii notificării se stabileşte posibilitatea revocării actului, ci în funcţie de natura acestuia.
În speţă fiind vorba de un act juridic civil, el putea fi supus cenzurii instanţei judecătoreşti sub aspectul condiţiilor de valabilitate, în situaţia în care, se aprecia că la emiterea lui au fost nesocotite dispoziţiei legale.
De asemenea, referirea la Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi la împrejurarea că în aplicarea noilor prevederi ale actului normativ, dispoziţiile emise de primari trebuie transmise Comisiei Centrale (pentru convertirea măsurilor reparatorii în titluri de despăgubiri), nu îndreptăţeşte revocarea actului emis iniţial.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Titlul VII, deciziile/ dispoziţiile emise de entităţile învestite în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubire (cazul dispoziţiei revocate) se vor transmite Comisiei Centrale, care pe baza evaluărilor proprii, va stabili cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri.
Aşadar, susţinerea că a trebuit să se procedeze la revocarea dispoziţiei iniţiale pentru că natura măsurilor reparatorii era stabilită eronat este lipsită de relevanţă, faţă de convertirea în titluri de despăgubiri care operează conform noii reglementări în materie.
Potrivit considerentelor expuse, criticile au fost găsite neîntemeiate, recursul urmând să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar împotriva deciziei nr. 83 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Suceva, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7807/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6456/2006. Civil → |
|---|
