ICCJ. Decizia nr. 772/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 772.
Dosar nr. 13842/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 28 august 2003, reclamanţii P.C. şi P.T. au chemat în judecată pe intima SC Z. SA, solicitând anularea deciziei nr. 1696 din 31 iulie 2003 şi obligarea părţii adverse la restituirea terenului de 560,856 mp, situat in Bucureşti, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 480 C. civ., Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicare unitară a aceleiaşi legi, contestatarii au susţinut că:
- imobilul revendicat face parte din terenul de 782 mp, achiziţionat de reclamantă şi defunctul P.G., soţul acesteia, în anul 1951, prin act autentic;
- pe suprafaţa menţionată, reclamanta şi soţul ei au edificat o casa în care au locuit pană in anul 1976, când au fost obligaţi să demoleze construcţia şi să doneze statului terenul de 782 mp;
- sunt moştenitorii defunctului P.G. (decedat in 1996), iar Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1957 din 5 martie 2001, definitivă şi irevocabilă, a constatat nulitatea ofertei de donaţie a imobilului;
- un expert tehnic a stabilit extrajudiciar că din terenul de 782 mp intimata deţine 560,86 mp, restul de 226,228 mp se află în administrarea SC P. SA, iar valoarea de circulaţie a imobilului se ridică la 1.990.732 lei/mp;
- prin Decizia contestată, intima a refuzat să dea curs notificării formulate de ei conform Legii nr. 10/2001, pe considerentul că, în calitate de societate comercială, nu se poate ocupa de probleme referitoare la proprietate.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 565 din 4 iunie 2004, a respins, ca neîntemeiată excepţia privitoare la lipsa calităţii procesuale pasive şi a admis contestaţia, anulând Decizia şi obligând-o pe pârâtă să propună contestatarilor oferta de restituire în echivalent, la valoarea de 2.377.203.140 lei pentru terenul de 587,98 mp şi să le plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- în anul 1951, contestatoarea şi P.G., soţul acesteia, au cumpărat un teren de 782 mp, situat în b-dul B., pe care au edificat o casă de locuit;
- în anul 1976, P.C. şi P.G. au fost obligaţi să-şi demoleze construcţia şi să doneze terenul statului, prin oferta autentificată sub nr. 2945/1976,;
- ulterior, P.G. a decedat (în anul 1996), moştenitorii acestuia fiind cei doi contestatori, iar Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1957/2004, irevocabilă, a contestat nulitatea ofertei de donaţie;
- intimata a comunicat contestatorilor că nu le poate soluţiona problemele de proprietate ridicate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 deoarece este societate comercială;
- potrivit expertizei efectuată în cauză, pârâta deţine 587,98 mp din terenul contestatorilor, iar valoarea de circulaţie a acestui imobil se ridică la 2.377.203.140 lei;
- în speţă nu sunt incidente prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu este vorba despre o expropriere, iar construcţia a fost demolată de proprietari şi nu face obiectul cererii de restituire;
- notificarea contestatorilor trebuia, conform art. 10/2001, să fie soluţionată de pârâtă, societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice este acţionar majoritar;
- adresa nr. 1696/2003, emisă de intimată sub semnătura preşedintelui consiliului de administraţie, este asimilată deciziei prevăzute de textul sus menţionat şi poate fi contestată în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001;
- în contestaţia dedusă judecăţii, calitate procesuală pasivă are persoana juridică notificată, care a emis Decizia contestată;
- împrejurarea ca A.V.A.S. deţine 40% din acţiunile pârâtei este irelevantă pentru că obligaţia de soluţionare a notificării revine unităţii deţinătoare a imobilului preluat abuziv, şi nu unui acţionar al acesteia;
- terenul solicitat nu poate restituit în natură deoarece 209,22 mp sunt ocupaţi de construcţii industriale, iar restul de 378,76 mp constituie căi de acces în hale;
- drept consecinţă, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, intimata, ca deţinător al imobilului, trebuie să facă persoanelor îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii acestui bun şi supusă negocierii părţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1458 din 8 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de intimată şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul înlăturării propunerii ofertei de restituire în echivalent la valoarea de 2.337.203.140 lei.
S-a reţinut că:
- instanţa de fond s-a pronunţat prin dispozitiv asupra excepţiei referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive şi în considerente a motivat corespunzător această soluţie;
- faţă de natura juridică a cauzei deduse judecăţii, structura acţionariatului apelantei este lipsită de relevanţă;
- dispoziţia de stabilire a cuantumului ofertei de restituire prin echivalent este contrară atât art. 24 alin. (3)-(7) din Legea nr. 10/2001 în forma iniţială, cât şi art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege, în forma rezultată ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005.
Contestatorii şi intimata au declarat recurs prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri în sensul respingerii apelului SC Z. SA, cu menţionarea sentinţei şi, respectiv, înlăturării obligaţiei acestei societăţi de a propune ofertă de restituire în echivalent pentru terenul revendicat.
În motivarea recursurilor, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că:
- instanţa de apel a reţinut greşit că în speţă ar fi aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 [în loc de art. 26 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege], iar pe de altă parte, SC Z. SA a fost de acord cu valoarea corespunzătoare a imobilului stabilită prin expertiză, ceea ce înseamnă că părţile au negociat valoarea ofertei (P.T. şi P.C.);
- structura acţionariatului SC Z. SA era relevantă pentru a stabili incidenţa art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; societatea comercială menţionată este privatizată integral, iar terenul solicitat apare în certificatul de atestare a dreptului sau de proprietate, astfel că A.V.A.S. trebuia să propună măsuri reparatorii în echivalent (intimata).
Ambele recursuri sunt nefondate deoarece:
- este incontestabil că terenul în discuţie nu poate fi restituit în natură;
- art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, operant în asemenea cazuri, a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, înainte de soluţionarea apelului declarat de intimată;â
- fiind vorba despre o situaţie juridică în curs de formare, textul menţionat se aplică în noua redactare, potrivit căreia unităţii deţinătoare îi revin alte obligaţii decât cele stabilite în forma iniţială;
- drept consecinţă, instanţa de apel a înlăturat corect dispoziţia prin care unitatea deţinătoare era obligată să acţioneze conform vechii reglementări;
- la data formulării notificării, cât şi la soluţionarea acesteia, SC Z. SA se încadra în categoria unităţii deţinătoare prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acţionar majoritar fiind F.P.S., cu un aport de 39,98800%, considerabil mai mare decât aportul celorlalţi acţionari, astfel că privatizarea ulterioară a societăţii comerciale recurente este irelevantă;
- de altfel, cererea recurentei SC Z. SA, de înlăturare a obligării sale de a propune contestatorilor oferta de restituire in echivalent, este fără obiect, atâta timp cât obligaţia menţionată a fost deja înlăturată prin Decizia instanţei de apel.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanţii P.C. şi P.T., precum şi de pârâta SC Z. SA împotriva deciziei civile nr. 1458 din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 769/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 752/2006. Civil → |
|---|
