ICCJ. Decizia nr. 6894/2006. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6894
Dosar nr. 35305 /3/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 200.
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă reţine cele ce succed:
Reclamanţii A.M. şi A.V., prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 la 6 iulie 2006 sub nr. 10581/300, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.C., P.M.C.S. şi Municipiul Bucureşti, prin primarul general, să se constate nulitatea parţială a deciziilor nr. 558 din 4 octombrie 2002 şi nr. 595 din 16 februarie 2002 emise de Municipiul Bucureşti cu privire la gangul de acces precum şi a actului subsecvent şi să se constate că spaţiul comercial, fost gang, este proprietatea comună forţată perpetuă a tuturor proprietarilor imobilului din Bucureşti.
În fapt reclamanţii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 2384 din 3 aprilie 1997 au achiziţionat apartamentul nr.4 situat la adresa de mai sus precum şi 18,99 % din părţile de folosinţă comună ale imobilului şi că prin dispoziţiile nr. 558/2002 şi 595/2002 acesta a fost restituit în natură foştilor proprietari. În cele două dispoziţii se menţionează că se restituie magazinele de la parterul imobilului. Reclamanţii au considerat o greşeală deoarece printre aceste spaţii s-a predat şi gangul de acces în curtea imobilului care este calea de acces a reclamanţilor.
Judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 6844 din 12 septembrie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, cu motivarea că, în pricina de faţă, controlul judecătoresc solicitat de o altă persoană decât cea îndreptăţită la aplicarea procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, este de competenţa aceleiaşi instanţe competentă să soluţioneze controlul judecătoresc al deciziei sau, după caz, al dispoziţiei, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1486 din 16 noiembrie 2006 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 cu motivarea că litigiul nu este formulat de persoana îndreptăţită, respectiv de persoana care a formulat rectificarea pentru a fi aplicabile dispoziţiile Legii speciale de reparaţie nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit, prin sentinţa nr. 7 din 7 iulie 2007, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului cu motivarea că, pentru raţiuni de judecată similare celor inserate în Decizia nr. 9/2006 dată în interesul legii, o atare pricină nu poate fi atribuită spre soluţionare decât simetric regulilor prevăzute în Legea nr. 10/2001, în competenţa instanţei care judecă acţiunea principală, adică a tribunalului conform prevederilor art. 26 şi art. 27 din lege.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanţii, criticând-o sub aspectul greşitei stabiliri a competenţei materiale în soluţionarea cauzei, deoarece ei nu sunt beneficiari ai Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Obiectul cererii de chemare în judecată nu este fondat pe prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii nefăcând parte din categoria persoanelor considerate a fi îndreptăţite, în sensul art. 3 din legea de reparaţie, la acordarea măsurilor prevăzute în această lege.
Terţele persoane fizice, care nu au calitatea de proprietar al imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, nu pot formula contestaţie în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, care să atragă competenţa materială a tribunalului.
Ei au posibilitatea formulării unei acţiuni pe dreptul comun, care însă este de competenţa judecătoriei potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recursul va fi admis.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) şi art. 313 C. proc. civ. hotărârea va fi casată şi drept consecinţă, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.M. şi A.V. împotriva sentinţei nr. 7 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează sentinţa şi stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7089/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6824/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
