ICCJ. Decizia nr. 7025/2006. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7025
Dosar nr. 5166/109/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 25 ianuarie 2005, reclamanta M.M. a chemat în judecată Statul Român prin C.N.A.D.N.R. şi Consiliul Local al Municipiului Piteşti, pentru a fi obligaţi la stabilirea despăgubirilor pentru imobilul teren, în sumă de 350 mp situat în Piteşti, în sumă de 1.205.926.805 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că i s-a oferit cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat suma de 217.932.518 lei, contestată ca fiind prea mică în raport de valoarea reală a imobilului.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 147 din 11 octombrie 2005, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat că aceasta este îndreptăţită la despăgubiri în sumă 479.160.000 lei.
Apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei menţionate au fost admise prin Decizia civilă nr. 51 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la 31 martie 2006, casându-se hotărârea primei instanţe pentru neparticiparea procurorului conform art. 23 din Legea nr. 53/1994.
După casarea cu trimitere spre rejudecare a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 113 din 17 aprilie 2007, prin care s-a admis în parte acţiunea, constatându-se că reclamanta este îndreptăţită la plata de despăgubiri în sumă de 105.518 RON.
Faţă de intimatul Consiliul Local al Municipiului Piteşti s-a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, conform art. 5 din Legea nr. 198/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că oferta de plată a sumei ce constituie despăgubiri pentru imobilul expropriat nu s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, preţul real fiind cel stabilit prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel părţile.
Reclamanta a criticat hotărârea pentru încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora expertiza trebuia să fie efectuată de o comisie formată din trei experţi.
Pârâta C.N.A.D.N. a invocat, de asemenea, neefectuarea expertizei de către trei experţi şi încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirile fiind compuse din valoarea reală şi prejudiciul efectiv cauzat.
Prin Decizia civilă nr. 306 pronunţată la 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelurile şi a anulat sentinţa cu reţinere spre rejudecare pentru a se efectua un raport de expertiză tehnică în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994.
După anularea sentinţei s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică în condiţiile normelor cu caracter imperativ enunţate.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 85/A din 31 martie 2008, a admis acţiunea astfel cum a fost majorată (în ceea ce priveşte câtimea pretenţiilor) şi a modificat în parte Hotărârea nr. 9/2004, constatând că petenta este îndreptăţită la despăgubiri în sumă de 216.184,72 lei.
S-a respins acţiunea faţă de Consiliul Local al Municipiului Piteşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, conform art. 5 din Legea nr. 198/2004 şi a fost obligată intimata C.N.A.D.N.R. SA la 1.700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că valoarea despăgubirilor s-a stabilit prin expertiză în raport de art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere valoarea de piaţă a imobilelor din zona Prundu – Bănănăi Piteşti, respectiv ofertele de vânzare la o valoare medie de 86,16 euro/mp cât şi contravaloarea plantaţiei distruse de pruni şi vişini cu o durată de exploatare economică de 27 şi, respectiv, 26 de ani.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul legal Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A.
Prin motivele sale de recurs, Ministerul Public a criticat Decizia ca nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa nu a ţinut cont de opiniile exprimate de experţii M.C. şi C.P., care au stabilit valori pe mp de teren mult mai mici, de 56,38 Euro/mp şi nu a motivat de ce reţine punctele de vedere ale experţilor S. şi T., încălcând astfel dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Cea de-a doua critică a vizat neanalizarea prejudiciului în mod defalcat şi acordarea de despăgubiri, în mod eronat, pentru prejudiciului viitor şi eventual, respectiv pentru valoarea producţiei nerealizate de fân şi fructe pe o durată de 3 ani, sumele ridicându-se la valoarea totală de 146.990, 25 lei.
Prin motivele sale de recurs, pârâta a criticat Decizia recurată ca nelegală, conform dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că nu s-au avut în vedere opiniile separate ale experţilor cu privire la valoarea reală a terenului, preţul pe mp fiind vădit disproporţionat faţă de valoarea de piaţă.
De asemenea, s-a arătat că nu se justifică acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul calculat cu privire la plantaţia de pomi fructiferi, atâta timp cât există o disproporţie între durata normală de viaţă de 25 ani şi durata de exploatare de 27 ani la pruni şi 26 ani la vişini.
Recurenta a invocat încălcarea art. 25 şi art. 26 precum şi a art. 27 din Legea nr. 33/1994, în condiţiile în care despăgubirea acordată de instanţă este mai mare decât cea solicitată de expropriat, acordându-se astfel mai multe decât s-a cerut.
S-a criticat Decizia recurată şi pentru greşita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care acestea nu au fost dovedite cu acte, iar pârâta nu se află în culpă procesuală.
Analizând criticile formulate de recurenţi, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Curtea va reţine că motivul vizând greşita stabilire a valorii reale a imobilului ca fiind de 86,16 Euro/mp, întrucât valoarea acestui teren ar fi mai mică, deoarece ofertele de vânzare publicate de agenţiile imobiliare ar avea caracter speculativ, nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin acest motiv de recurs se invocă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel şi nicidecum greşita aplicare a legii raportat la situaţia de fapt stabilită în mod concret.
Curtea va reţine că, de altfel, reprezentantul parchetului nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, astfel că supraevaluarea terenului nu poate fi invocată ca motiv de recurs.
Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată.
Instanţa de apel a reţinut opiniile experţilor S. şi T. şi a înlăturat opinia expertului M.C., care a stabilit doar un preţ tehnic al terenului.
Acesta din urmă nu a corelat preţul tehnic al terenului cu valoarea de piaţă actuală, această corelare fiind făcută doar de ceilalţi doi experţi.
Nefondată este critica potrivit căreia prejudiciul nu a fost corect stabilit în sensul că nu s-a analizat defalcat acest prejudiciu, iar sumele reprezentând valoarea producţiei nerealizate nu ar fi trebuit acordate.
În raportul de expertiză suma totală a fost defalcată pe componente, arătându-se ce reprezintă fiecare dintre sumele stabilite.
Instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care au caracter special în raport de dispoziţiile art. 998 şi urm. C. civ.
Potrivit dispoziţiilor legii speciale, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, motiv pentru care se va constata că şi această critică este nefondată.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Curtea va reţine că la efectuarea expertizei omologate de instanţa de apel au participat toţi cei trei experţi, care şi-au exprimat punctele de vedere conform specializării fiecăruia. Concluziile acestora au fost inserate în unicul raport însuşit de instanţă, astfel că nu se poate susţine că ar fi fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Concluziile expertului C.P. prin opinia sa separată nu puteau fi însuşite de curtea de apel, întrucât acest expert nu a fost numit de instanţă, iar lucrarea sa a fost efectuată într-o altă fază procesuală şi în urmă cu doi ani, perioadă în care valoarea terenului pe piaţă a crescut.
Opinia însuşită de instanţa de apel este opinia majoritară şi a fost corect adoptată cu atât mai mult cu cât anterior efectuării lucrării expertul M.C. a arătat că efectuarea calculului valorii terenului nu intră în specialitatea sa.
Critica referitoare la modalitatea de stabilire a prejudiciului produs prin tăierea plantaţiei de pomi fructiferi va fi respinsă pentru aceleaşi considerente expuse mai sus în analiza recursului Ministerului Public.
Se va reţine, totodată, că nu s-au formulat obiecţiuni de către pârâtă la raportul de expertiză tehnică în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a acestor despăgubiri, acest aspect neputând fi invocat prin motivele de recurs.
Critica potrivit căreia s-ar fi acordat reclamantei mai mult decât ar fi cerut, cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este neîntemeiată. Într-adevăr, suma solicitată prin cererea iniţială era inferioară celei acordate prin Decizia recurată, însă, la 31 martie 2008, după efectuarea expertizei, reclamanta a depus la dosar o cerere de majorare a pretenţiilor la suma stabilită de experţi.
Prin această cerere, reclamanta şi-a majorat doar câtimea obiectului cererii, cererea neputându-se califica ca o modificare de acţiune, conform art. 132 alin. (2) C. proc. civ.
Nici ultima critică referitoare la greşita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
Instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. întrucât pârâta a căzut în pretenţii.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată acordate sunt dovedite cu acte, respectiv cu chitanţele de plată a onorariilor de expertiză.
Nu sunt aplicabile astfel dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum a solicitat recurenta întrucât printre cheltuielile acordate nu se regăsesc onorarii de avocat.
Pentru toate aceste considerente, se va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de C.N.A.D.N.R. SA, ca reprezentant al Statului Român, împotriva deciziei nr. 85/A din 31 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7244/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6648/2006. Civil → |
|---|
