ICCJ. Decizia nr. 7244/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7244
Dosar nr. 1766/63/2006
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 951/CAF/2006 reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Craiova, Primăria Craiova, Şcoala generală nr. 21 Craiova şi R.A.A.D.P.F.L. Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei nr. 7103/2006 emisă de Primarul municipiului Craiova şi obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1005 mp, situat în Craiova, situat în continuarea casei sale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a deţinut în proprietate suprafaţa de 1425 mp, conform actului dotal nr. 1167/1947, fiindu-i preluată abuziv suprafaţa de 155 mp şi ulterior, prin expropriere, în anul 1963 suprafaţa de 850 mp, fără a fi despăgubită.
Prin încheierea de şedinţă din 8 mai 2006, cauza a fost scoasă de pe rolul Secţiei comerciale şi de contencios administrativ şi înaintată spre competentă soluţionare Secţiei civile a Tribunalului Dolj, fiind înregistrată sub nr. 1766/63/2006.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 259 din 27 februarie 2007 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta P.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că în fapt, prin notificarea înregistrată la nr. 507/N/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 155 mp, teren situat în Craiova, ocupat de Şcoala generală nr. 21 Craiova, invocând faptul că, deşi conform actului dotal nr. 1681/1947, ar trebui să deţină în proprietate diferenţa dintre 1425 mp şi 850 mp, ce i-au fost expropriate, nu posedă în prezent decât 420 mp, restul de până la 575 mp fiind ocupaţi de pârâta Şcoala generală nr. 21 Craiova.
Prin dispoziţia nr. 31 din 15 ianuarie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova a fost respinsă notificarea cu motivarea că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură întrucât este situat în incinta unei unităţii de învăţământ, urmând ca reclamantei să îi fie acordate măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor băneşti.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, terenul în litigiu este în suprafaţă de 1005 mp, şi este ocupat de Şcoala generală nr. 21 Craiova, constituind incinta şi curtea şcolii.
Din întreaga suprafaţă, curtea şcolii reprezintă suprafaţa de 176,15 mp teren parţial betonat şi parţial acoperit cu iarbă.
Apreciind astfel că şcoala foloseşte terenul încă din momentul înfiinţării ei, că este afectat direct şi nemijlocit procesului instructiv- educativ al acestei instituţii, prima instanţă a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta P.M. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, prin aprecierea că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât este afectat de o unitate de învăţământ, cât şi pentru faptul că nu a manifestat rol activ nesolicitând lămuriri suplimentare expertului pentru a-şi forma convingere obiectivă asupra cauzei deduse judecăţii.
La solicitarea apelantei, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi completarea raportului de expertiză, dispunând verificări în ceea ce priveşte suprafaţa totală a Şcolii generală nr. 21, existenţa construcţiilor pe acest teren, a vechimii gardului împrejmuitor şi efectuarea unei cercetări locale.
Municipiul Craiova prin Primar a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva dispoziţiei nr. 7103 din 29 martie 2006 întrucât reclamanta P.M. nu a contestat mai întâi dispoziţia nr. 31 din 15 ianuarie 2003 emisă de acelaşi intimat.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 807 din 11 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.M.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de intimatul pârât Municipiul Craiova prin Primar, instanţa de apel a reţinut, că în speţă, a fost emisă mai întâi dispoziţia nr. 31 din 15 ianuarie 2003, prin care i-a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a terenului întrucât acesta era situat în incinta unei unităţi de învăţământ, cererea urmând a fi înaintată Prefecturii Dolj cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti.
Ulterior, prin dispoziţia nr. 7103 din 29 martie 2006 s-a propus acordarea de despăgubiri către reclamantă, dosarul urmând să fie înaintat Secretariatului Comisiei Centrale.
Aceasta din urmă dispoziţie este emisă în acord cu noile modificări ale Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în sensul că despăgubirile se acordă după procedura prevăzută în titlul VII din legea specială, astfel că prezenta contestaţie a fost formulată în acord cu aceste modificări.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel, a reţinut, că expertiza tehnică dispusă în cauză cu completările efectuate în apel, respectiv cercetarea locală, scot în evidenţă imposibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 176,15 mp, teren neafectat de utilităţi, acesta fiind însă necesar desfăşurării activităţilor sociale şi cultural- educative ale Şcolii generale nr. 21 Craiova.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.M., criticile de nelegalitate vizând, în esenţă, nerestituirea în natură a suprafeţei de 176,15 mp, teren liber, neafectat de utilităţi publice, lipsa rolului activ al instanţei în a solicita intimaţilor dovada deţinerii terenului şi faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia pronunţată.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., dar sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri judecătoreşti se poate cere când aceasta „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Teza I a textului legal citat vizează nemotivarea hotărârii şi nu situaţia învederată care de fapt, se referă la greşita interpretare sau aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu referire la criticile încadrate în motivul de recurs indicat, Înalta Curte, constată următoarele:
Prin Legea nr. 247/2005 au fost aduse o serie de modificări de substanţă Legii nr. 10/2001, în special în ceea ce priveşte natura măsurilor reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptăţite şi procedura de stabilire şi acordare a acestora.
Articolul 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 prevede că notificările soluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi se trimit Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea de Despăgubiri, însoţite de Decizia sau dispoziţia conţinând propunerea motivată de acordare de despăgubiri şi de documentaţia aferentă.
Aceste dispoziţii legale au schimbat esenţial procedura de atacare în instanţă a deciziilor emise în faza administrativă prealabilă şi instanţa competentă.
Astfel, pentru deciziile sau dispoziţiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, competenţa instanţei civile se păstrează doar în ceea ce priveşte procedura derulată în etapa prealabilă la unitatea deţinătoare, în situaţia în care aceasta refuză să soluţioneze notificarea, respinge notificarea sau cererea de restituire în natură.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză a instanţei de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.
Prevederile art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005 nu se aplică deciziilor sau dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată.
În cauză, prin dispoziţia nr. 31 din 15 ianuarie 2003, emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, Primarul municipiului Craiova a respins cererea de restituire în natură a imobilului ce a făcut obiectul notificării şi a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru suprafaţa de teren în litigiu.
Dispoziţia nr. 31 din 15 ianuarie 2003, nu a fost atacată în instanţă în termenul prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 după modificare.
Ulterior, intimatul pârât Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 7103 din 29 martie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei, urmând ca dosarul să fie înaintat Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, dispoziţie în acord cu modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, art. 16 din Legea nr. 10/2001 republicată are în vedere construcţiile preluate abuziv de către stat nu şi imobilele terenuri.
Pentru considerentele de fapt arătate, care se substituie celor reţinute de curtea de apel va menţine soluţia pronunţată de această instanţă, şi constatând că recursul declarat de reclamanta P.M. este nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei nr. 807 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7332/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7025/2006. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
