ICCJ. Decizia nr. 7065/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7065
Dosar nr. 3107/63/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamanta Z.E., în contradictoriu cu SC I. SA Craiova şi A.V.A.S. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească: 1. să i se restituie în natură în suprafaţă de 800 mp, situat în prezent în incinta pârâtei SC I. SA Craiova, iar, în susbsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc; 2. să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru casa edificată pe acest teren, în suprafaţă de 71 mp.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În susţinerea acesteia reclamanta a arătat că imobilele au aparţinut părinţilor săi G.C. şi G.I., achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 27 din 30 aprilie 1943.
Prin Decretul prezidenţial emis la data de 21 iunie 1976 au fost expropriaţi şi nu au primit despăgubiri de la statul român.
Primăria Craiova a emis dispoziţia nr. 3971 din 19 ianuarie 2005, prin care a trimis spre soluţionare notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 unităţii deţinătoare, respectiv SC I. SA Craiova.
Această dispoziţie a fost contestată atât de reclamantă cât şi de unitatea deţinătoare, iar Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 768 din 24 iunie 2005 a hotărât că obligaţia de a soluţiona notificarea revine pârâtei SC I. SA Craiova, în calitatea sa de unitate deţinătoare.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 185 din data de 27 februarie 2006 a menţinut această soluţie, astfel încât hotărârea primei instanţe a rămas definitivă şi, ulterior, irevocabilă prin neexercitarea recursului.
Cum SC I. SA Craiova nu a rezolvat notificarea, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
La data de 29 iunie 2007 reclamanta a renunţat la al doilea petit al cererii introductive, privind pretenţia de reparaţie pentru construcţia demolată.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 722 din data de 30 noiembrie 2007 a luat act că reclamanta Z.E. a renunţat la capătul de cerere privind contravaloarea construcţiei demolate; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S.; a admis în parte contestaţia reclamantei, în sensul că, a stabilit dreptul acesteia la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul teren în suprafaţă de 800 mp situat în Craiova, jud.Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta a dovedit dreptul său de proprietate (copia actului de vânzare-cumpărare din 30 aprilie 1943), calitatea de persoană îndreptăţită ( acte de stare civilă, testament -filele 18,19) şi modalitatea în care statul român a preluat imobilul în litigiu (copia Decretului de expropriere nr. 10/1976 şi anexa acestuia, filele 5, 6).
Din raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză a rezultat că cea mai mare parte a terenului revendicat este ocupată de sediul administrativ al pârâtei SC I. SA Craiova, iar suprafaţa liberă de construcţii, de 210 mp teren, afectează accesul la baza de maşini ale acestei pârâte, care nu are altă cale de acces pentru autovehiculele sale.
Cu privire la evaluarea terenului, prin raport s-a stabilit o valoarea de 642520 lei ( 200.000 EURO), unde 1 EURO=3,2126 lei.
Tribunalul a constatat că terenul nu poate fi restituit în natură şi în conformitatea cu art. 24 alin. (l) din Legea nr. 10/2001 a admis în parte acţiunea şi a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta A.V.A.S., instanţa a reţinut că această pârâtă a fost implicată în procesul de privatizare al SC I. SA Craiova, unitatea deţinătoare, şi în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 10/2001 a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a formulat apel A.V.A.S. dezvoltând următoarele critici: A.V.A.S. nu este entitatea legal competentă să dispună restituirea în natură şi nici acordarea de despăgubiri, A.V.A.S. nu a fost investită legal cu soluţionarea notificării, în cauza nefiind respectată procedura administrativă prealabilă şi obligatorie prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 140 din 3 aprilie 2008 a respins apelul declarat de A.V.A.S. reţinând că prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, conferă în mod expres acestei pârâte calitate procesuală pasivă, neavând relevanţă faptul că reclamanta a solicitat în principal restituirea în natură a imobilului.
Cu privire la cea de a doua critică adusă hotărârii tribunalului, s-a reţinut că procedura prealabilă a fost îndeplinită legal cu unitatea deţinătoare SC I. SA Craiova, care a suferit un proces de privatizare în care A.V.A.S. fost implicată. Totodată, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit anterior prin Decizia nr. 185 din 27 februarie 2006 că SC I. SA Craiova are calitate de unitate deţinătoare, care trebuia să soluţioneze notificarea reclamantei, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
A.V.A.S. a formulat recurs împotriva acestei decizii, reluând criticile formulate prin motivele de apel.
A susţinut că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece: nu este entitatea competentă să dispună restituirea în natură sau să acorde despăgubiri băneşti, competenţa revenind potrivit Legii nr. 10/2001 altor entităţi juridice; nu a fost investită în mod legal cu soluţionarea notificării iar, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 10/200, acţiunea în justiţie are un caracter subsidiar şi facultativ, neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative.
Recursul nu este fondat.
Dispoziţiile art. 29 (fost 27 înainte de republicare) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevăd în alin. (1) că "pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate" iar potrivit alin. (3) "în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea,...."
Astfel criticile formulate de recurentă cu privire la calitatea sa procesuală nu sunt fondate întrucât în conformitate cu textele de lege menţionate, chemarea sa în judecată este obligatorie, chiar dacă A.V.A.S. nu răspunde notificării şi nu are competenţa de a restitui în natură sau de a acorda măsuri reparatorii în echivalent.
Unitatea deţinătoare, respectiv SC I. SA Craiova a fost privatizată prin intermediul A.V.A.S., iar calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză decurge din acest fapt şi nu din faptul învestirii sale cu soluţionarea notificării.
Cum prin sentinţa civilă nr. 768 din 24 iunie 2005 Tribunalul Dolj a stabilit cu autoritate de lucru judecat că SC I. SA Craiova are calitatea de unitate deţinătoare, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, reclamanta a notificat legal această persoană juridică.
Pasivitatea persoanei juridice deţinătoare, sub forma lipsei răspunsului la notificarea reclamentei, a deschis acesteia accesul la justiţie, proces care reprezintă o acţiune în realizarea dreptului în acord cu scopul legii speciale de reparaţie, nefiind sancţionată o simplă obligaţie de a face în condiţiile dreptului comun.
În aceste condiţii A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, chiar dacă în procedura prealabilă nu a fost notificată.
De altfel, recurenta nu este prejudiciată prin hotărârea judecătorească atacată cu prezentul recurs, deoarece nu s-a stabilit în sarcina sa o obligaţie efectivă de plată, atât timp cât stabilirea şi acordarea măsurilor reparatorii se face de către Comisia Centrală, prin Fondul Proprietatea, în urma parcurgerii unei proceduri speciale potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În consecinţă, potrivit considerentelor expuse se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 140 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6977/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
