ICCJ. Decizia nr. 7161/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7161
Dosar nr. 3985/1/2006
Şedinţa publică din 18 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2855 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Caraş Severin a admis acţiunea formulată de reclamantul C.G.C., împotriva pârâtului oraşul Oraviţa prin Primar şi pe cale de consecinţă: a dispus anularea dispoziţiei nr. 52 din 18 ianuarie 2005 emisă de pârâtul oraşul Oraviţa prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin dispoziţia nr. 671 din 15 mai 2001 Primăria oraşului Oraviţa a admis cererea reclamantului, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a apartamentelor nr. 1 şi 2 ale imobilului susmenţionat şi a acordat despăgubiri băneşti în sumă de 717.088.000 lei reclamantului pentru apartamentele 3 şi 4 ale aceluiaşi imobil cu terenul aferent de 170 mp. Ulterior, prin dispoziţia nr.52/28 ianuarie 2005 Primăria Oraviţa a revocat dispoziţia nr.671/15 mai 2001.
Procedându-se astfel, au fost încălcate dispoziţiile art. 23.7, art. 23.8 din HG nr. 498/2003 care prevăd că după efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr.31 din 30 ianuarie 2006 a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Primarul oraşului Oraviţa, împotriva sentinţei civile nr. 2855 din 24 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în contradictoriu cu intimatul C.G.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, de vreme ce reclamantului C.G.C. prin dispoziţia nr. 671 din 15 mai 2001 emisă de Primarul Oraşului Oraviţa i-au fost restituite în natură apartamentele nr. 1 şi 2 din imobilul situat în Orşova, iar pentru apartamentele nr. 3 şi 4 din acelaşi imobil, vândute chiriaşilor conform Legii nr. 112/1995, i-au fost acordate despăgubiri băneşti în sumă de 717.088.000 lei, Primarul oraşului Orşova nu mai putea să emită o nouă dispoziţie prin care a revocat dispoziţia nr. 671/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs pârâtul Oraşul Oraviţa prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel în mod greşit a considerat că dispoziţia nr. 52/2005 este nelegală, deoarece constituie un nou act de preluare abuzivă a imobilului, în litigiu, din proprietatea reclamantului C.G.C.
În baza emiterii acestei decizii a stat dosarul execuţional din care rezultă că nu s-au depus actele necesare din care să rezulte calitatea solicitantului şi că nu s-au primit de către acesta despăgubiri în ţară sau în străinătate pentru imobilul revendicat.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul C.G.C. prin notificare formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată a solicitat să-i fie restituit în natură imobilul înscris în C.F. Oraviţa-Montana identificat cu nr.top 506-507 cu terenul aferent în suprafaţă nr. 630 mp.
Prin dispoziţia nr. 671 din 15 mai 2001 Primăria oraşului Oraviţa a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a apartamentelor nr. 1 şi 2 ale imobilului în litigiu şi a acordat despăgubiri băneşti în sumă de 717.088.000 lei reclamantului pentru apartamentele 3 şi 4 ale aceluiaşi imobil, vândute foştilor chiriaşi în condiţiile Legii nr. 112/1995.
În baza dispoziţiei mai sus menţionată reclamantul şi-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit în cartea funciară, extras C.F., f. 67 dosar fond .
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, Decizia sau după caz dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punere în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
În condiţiile textului de lege mai sus menţionat, instanţa de apel în mod judicios a statuat că dispoziţia nr. 52 din 28 ianuarie 2005 emisă de Primăria Oraviţa a fost dată cu încălcarea flagrantă a legii.
Mai mult, reclamantul cu actele depuse la dosarul cauzei: acte de stare civilă, acte de identitate, declaraţie autentificată că nu a primit despăgubiri în ţară sau străinătate, extrase C.F., f.67-68; 70-73 dosar fond, a făcut dovada calităţii de moştenitor precum şi a naturii juridice a imobilelor a căror restituire a solicitat-o prin notificare.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul oraşul Oraviţa prin Primar împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul oraşul Oraviţa prin Primar împotriva deciziei civile nr. 31/A din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 765/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 691/2006. Civil → |
---|