ICCJ. Decizia nr. 7214/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7214
Dosar nr. 12158/54/2006
Şedinţa publică din 30 octombrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, la 30 noiembrie 2005 reclamanţii G.A.I., S.I., C.M. şi D.H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Giubgea şi D.G.F.P. Dolj, modificarea Hotărârii nr. 1109 din 27 iunie 2005 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Dolj precum şi a Dispoziţiei nr. 172 din 25 iulie 2005 emisă de Primarul comunei Giubgea în sensul reactualizării despăgubirilor acordate pentru imobilele situate în comuna Giubgea, judeţ Dolj.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanţii sunt nemulţumiţi de evaluarea măsurilor reparatorii acordate, în sumă de 88.743.600 lei, pentru imobilele situate în comuna Giubgea, judeţ Dolj.
La 11 februarie 2000, reclamanţii au primit despăgubiri în sumă de 469.416.960 lei, în baza Legii nr. 112/1995, pentru casa existentă pe teren. Pentru celelalte construcţii demolate, despăgubirile în sumă de 88.743.600 lei sunt necorespunzătoare valorii reale ce trebuie calculată potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să procedeze la reactualizarea despăgubirilor acordate pentru casa rămasă pe teren, cât şi pentru imobilele demolate prin actele contestate.
La termenul din 23 mai 2006 reclamanţii au depus concluzii scrise prin care şi-au precizat acţiunea în sensul că au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 152.089.900 lei reprezentând contravaloarea imobilelor demolate şi a terenului aferent în sumă de 64.260.000 lei pentru suprafaţa de 3213 mp. Totodată, au renunţat la judecarea capătului de cerere privitor la majorarea despăgubirilor privind imobilele nedemolate, pentru care s-au primit despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 581 din 30 mai 2006 Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Dispoziţia nr. 172, prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Prin Legea nr. 247/2005 s-a abrogat art. 29 din Legea nr. 10/2001, care prevedea că Decizia se emite pe baza avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice. Deci, după intrarea în vigoare a acestei legi nu mai este necesar un astfel de aviz pentru emiterea deciziei. Ca atare, D.G.F.P. Dolj nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză iar contestaţia împotriva Hotărârii nr. 1109 din 27 iunie 2005 emisă de D.G.F.P. Dolj este neîntemeiată întrucât hotărârea a rămas fără relevanţă în urma intrării în vigoare a noii legi.
În speţă s-au propus, în condiţiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală iar contestatorii nu au contestat această modalitate, astfel încât acestei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale.
Legea specială, respectiv Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, prevede în art. 7 că, după ce unitatea învestită cu soluţionarea notificării emite o dispoziţie conţinând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor, trimite dispoziţia şi întreaga documentaţie comisiei centrale care, potrivit alin. (2), analizează şi stabileşte cuantumul final al despăgubirilor. Abia după aceea persoana nemulţumită poate contesta în instanţă Decizia acestei ultime comisii. Ca atare, persoana nemulţumită nu mai are posibilitatea şi totodată interesul de a mai ataca dispoziţia unităţii care a soluţionat notificarea de vreme ce, oricum, chiar şi în situaţia în care s-ar anula dispoziţia unităţii care a soluţionat notificarea, tot comisia centrală este cea care stabileşte despăgubirile finale.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 722 din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că Decizia contestată a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, act normativ ce prevede o procedură specială în ce priveşte modalitatea de stabilire şi acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În speţă nu a fost finalizată procedura prevăzută în titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât contestaţia introdusă este prematură.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost dată în scopul respectării prevederilor Legii nr. 247/2005. Faptul că pârâta Primăria comunei Giubega a achiesat la pretenţiile contestatorilor este lipsit de relevanţă juridică, în condiţiile în care plata despăgubirilor către contestatori nu se face de către această pârâtă, ci după procedura specială prevăzută de Legea nr. 247/2005. In cadrul acestei proceduri nu mai este implicat în niciun fel Ministerul Finanţelor Publice şi implicit D.G.F.P. Dolj, astfel încât în mod justificat s-a respins contestaţia faţă de această parte.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanta D.H. critica, motivată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede posibilitatea contestării în instanţă a valorii măsurilor reparatorii asupra cărora nu s-a convenit de către persoanele îndreptăţite şi unităţile deţinătoare. Faptul că nu s-a emis un proces-verbal de divergenţă, ci direct dispoziţie, nu este imputabil reclamantei.
Decizia poate fi contestată în instanţă pe cale separată, întrucât ea nu are decât semnificaţia unei constatări a neînţelegerii, a divergenţei dintre cele două părţi, proprietari şi unitatea deţinătoare.
Cererea trebuie judecată în conformitate cu art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 şi să se stabilească valoarea corespunzătoare a imobilului pe bază de expertiză, care a şi fost efectuată în cauză.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe de fond au considerat că reclamanţii au formulat contestaţia prematur întrucât nu a fost finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Admiterea excepţiei prematurităţii este nelegală de vreme ce în speţă nici nu a fost declanşată procedura la care s-au referit instanţele.
Astfel, prin Dispoziţia nr. 172 din 25 iulie 2005, emisă în ziua în care a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005, primarul comunei Giubega a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către G.A.I., S.I., C.M. şi D.H., în cuantum de 88.743.600 lei pentru imobilul situat în comuna Giubega, judeţ Dolj, sub formă de titluri de valoare nominală.
Nu s-a dispus predarea dispoziţiei, pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, în condiţiile art. 16 alin. (1) al titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru a fi declanşată procedura prevăzută de art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, finalizată cu Decizia care este supusă controlului judecătoresc potrivit art. 19 din acelaşi act normativ.
Considerând altfel, instanţele au pronunţat hotărâri nelegale decurgând din aplicarea greşită a dispoziţiilor enunţate, astfel încât criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi, întrucât în mod greşit instanţele nu au intrat în cercetarea fondului, în condiţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Decizia atacată va fi casată.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va fi admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 581 din 30 mai 2006 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi, după desfiinţarea acesteia, cauza va fi trimisă spre rejudecare în primă instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţele vor pune în discuţia părţilor posibilitatea de a mai stabili cuantumul măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, urmând ca, în funcţie de poziţia reclamanţilor, să se dispună înaintarea dispoziţiei Secretariatului Comisiei Centrale conform art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.H. împotriva deciziei civile nr. 722 din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi în consecinţă:
Casează Decizia şi, în fond, admite apelul declarat de reclamanţii G.A.I., S.I., C.M. şi D.H. împotriva sentinţei civile nr. 581 din 30 mai 2006 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 7172/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs ICCJ. Decizia nr. 7037/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7214/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
