ICCJ. Decizia nr. 7215/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7215
Dosar nr. 27676/3/2006
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2006, reclamanţii A.G. şi A.M. au solicitat anularea deciziei nr. 59 din 15 februarie 2006 emisă de pârâta A.V.A.S. şi obligarea să le acorde măsuri reparatorii pentru întregul imobil ce a făcut obiectul notificării nr. 99/M/2001 şi nu doar pentru cota de ½ din bun cum greşit s-a dispus prin actul administrativ atacat.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că pârâta a soluţionat notificarea cu nesocotirea prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura de restituire profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite, astfel că au dreptul la despăgubiri pentru întreg imobilul solicitat şi nu doar pentru cota de ½ stabilită prin dispoziţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1602 din 28 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, întrucât reclamanţii nu au făcut dovada că sunt moştenitorii defunctei C.A., mătuşa lor, a cărei cotă o pretind prin cerere, motiv pentru care nu le sunt aplicabile dispoziţiile legale invocate.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 439 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţă care a reţinut, de asemenea, că reclamanţii nu au probat că sunt succesorii defunctei C.A., coproprietara celeilalte cote de ½ pretinse prin cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate sau în care au învederat că greşeala strecurată în certificatul de calitate nr. 159 din 30 august 2006 emis de pe urma defunctei C.A., depus în justificarea cererii introductive, constând în neindicarea lor ca moştenitori ai acesteia şi care a constituit temeiul respingerii cererii dedusă judecăţii va fi corectată prin prezentarea unui asemenea act în recurs, act care să cuprindă cuvenita menţiune şi care-i îndreptăţeşte să solicite cota de ½ pretinsă în litigiul dedus judecăţii.
Recursul nu este fondat.
Certificatul de calitate invocat priveşte exclusiv succesiunea defunctului A.G.V., bunicul reclamanţilor şi nu are relevanţă cât priveşte drepturile pretinse în prezenta procedură şi care vizează succesiunea defunctei C.A., motiv pentru care nici nu a fost analizată de instanţe în contextul evocat în recurs.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 60 din 21 aprilie 1999, la succesiunea acestei persoane a venit, în calitate de moştenitor legal fiul acesteia, A.C., care la rândul său a decedat la data de 28 martie 2002 şi care, potrivit adresei nr. 10957 din 12 august 2008 emisă de Primăria municipiului Râmnicu Sărat, aspect necontestat de pârâţi, nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 invocate de recurenţii-reclamanţi în susţinerea demersului judiciar şi considerate de aceştia ca incidente în cauză „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cerere de restituire".
Soluţia prevăzută în textul legal evocat este transpunerea în legea specială a dispoziţiei art. 697 C. civ. şi presupune că moştenitorul ce a solicitat restituirea bunului în baza Legii nr. 10/2001, culege şi cota comoştenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal.
Însă în speţă, aşa cum legal au reţinut instanţele, moştenitor al persoanei îndreptăţite la restituire era fiul defunctei C.A., A.C., în calitate de unic moştenitor al acesteia şi care nu a formulat notificarea prevăzută de legea specială.
Reclamanţii nu au, astfel cum greşit au susţinut pe parcursul cercetării judecătoreşti, calitatea de comoştenitori ai defunctei, ci, în raport cu cele sus evocate sunt străini de succesiunea acesteia, fiind astfel în mod corect consideraţi a nu se afla în ipoteza prevăzută de dispoziţiile legale evocate.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.G. şi A.M. împotriva deciziei nr. 439 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7213/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 710/2006. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
