ICCJ. Decizia nr. 7335/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7335
Dosar nr. 5847/45/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.M. a contestat dispoziţia nr. 186 din 16 martie 2006 a Primarului comunei Leţcani şi obligarea acestuia la restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 268 mp situat în vatra satului Leţcani, judeţul Iaşi.
În motivarea contestaţiei se susţine că M.(M.)N. a cumpărat în anul 1922 o suprafaţă mare de teren şi o casă de locuit. Pe parcursul timpului aceasta a înstrăinat casa şi o parte din teren, rămânându-i în proprietate suprafaţa de 268 mp teren ce a fost preluat abuziv de către stat. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2097 din 27 septembrie 2006 a respins acţiunea reclamantei.
Instanţa a reţinut că autoarea reclamantei a cumpărat în anul 1922 un imobil, casă şi teren în suprafaţă de 22 ari şi 37 c.a. /12 prăjini şi jumătate). Ulterior această proprietate a ieşit din patrimoniul autoarei reclamantei prin vânzări succesive în anii 1957, 1958. Prin cumulare, suprafeţele de teren înstrăinate reprezintă 3044 mp faţă de 2465 mp, cât s-a cumpărat în anul 1922 (12 prăjini şi jumătate).
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 27 din 14 februarie 2007.
Instanţa de apel confirmă cele reţinute de instanţa de fond, terenul cumpărat în anul 1922 fiind înstrăinat de autoarea reclamantei înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că la instanţa de fond nu i s-a asigurat dreptul la apărare (angajare avocat), depunând cerere în acest sens, instanţa de apel nu a avut rol activ; astfel nu a putut să dovedească dreptul de proprietate; în cauză soluţia nu este justă. Se cere casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru administrarea tuturor probatoriilor.
Recursul se priveşte ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Conform Titlului V al Codului de procedură civilă recursul este o cale extraordinară de atac. Potrivit prevederilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cerere numai pentru motive de nelegalitate, când:
- prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (pct. 5);
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 9).
Motivele invocate de reclamantă nu se regăsesc printre cele prevăzute de dispoziţiile legale sus citate care să ducă la modificarea sau casarea hotărârilor.
La instanţa de fond primul termen de judecată a fost fixat pentru 28 iunie 2006.
La 27 iunie 2006 se înregistrează o cerere a reclamantei prin care solicită acordarea unui alt termen şi comunicarea eventualei întâmpinări depusă de partea adversă.
Instanţa, văzând cererea reclamantei, dispune amânarea cauzei şi citarea reclamantei cu duplicat de pe întâmpinare şi documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate.
Soluţionarea cauzei este amânată pentru 27 septembrie 2007.
Sunt aduse la îndeplinire dispoziţiile instanţei luate prin încheierea citată.
Şi în faza de apel reclamanta solicită acordarea unui termen pentru administrarea de probe.
Prin încheierea din 10 ianuarie 2007 se încuviinţează cererea reclamantei. Se acordă termen la 31 ianuarie 2006.
Pentru acest termen reclamanta depune note de concluzii şi înscrisuri (acestea se găsesc şi la dosarul instanţei de fond).
La 31 ianuarie 2007 soluţionarea cauzei este amânată pentru 14 februarie 2007 la cererea intimatei-pârâte.
Prin cererile formulate reclamanta nu formulează obiective pentru o eventuală expertiză tehnică pentru a fi luate în discuţie de instanţă.
Este de arătat că reclamanta nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată stabilite de instanţe (fond, apel şi recurs), personal sau prin mandatar.
Faţă de cele arătate nu se poate reţine că reclamantei i-a fost încălcat dreptul la apărare, ori că instanţele nu i-au acordat, în limitele legii, posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale, fără a putea însă încălca principiul disponibilităţii.
În recurs nu se pot administrate probe, inclusiv expertiza tehnică, în afară de înscrisuri noi.
Neefectuarea unei probe (expertiză) la instanţa de fond sau apel nu constituie un motiv de nelegalitate atâta timp cât reclamanta nu a susţinut cererea prin formularea în concret a obiectivelor ce urmau a fi avute în vedere, pentru a putea fi puse în dezbaterea părţilor.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 27 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7338/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 683/2006. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
