ICCJ. Decizia nr. 7338/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7338
Dosar nr. 6815/111/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Direcţia Generală de Paşapoarte a cerut la data de 1 noiembrie 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către I.V.S. dreptului său la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Franţa data de 5 septembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Instanţa sesizată, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 57 din 18 ianuarie 2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.
Apelul declarat de către Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 138 din 24 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
În esenţă, instanţele au reţinut că Direcţia Generală de Paşapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârşit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securităţii publice sau sănătăţii publice ale statului din care a fost returnat.
Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcţia Generală de Paşapoarte a susţinut că autorităţile române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare săvârşit de autorităţile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiţie suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie, aşa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanţă cu dispoziţiile art. 25 din Constituţia României.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu este apreciat ca fiind fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislaţiei naţionale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanţă deplină cu legislaţia comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motiv de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Pârâtul, prin conduita sa în Franţa, ţară membră a Uniunii Europene, a încălcat ordinea publică deoarece deşi avea o interdicţie de a intra pe teritoriul Franţei a nesocotit-o şi s-a întors în această ţară. Ultima returnare, ce face obiectul prezentei cauze, a fost dispusă de o instanţă de judecată. Pârâtul a fost returnat fiind însoţit de doi agenţi de securitate. Returnarea pârâtului confirmă că acesta a încălcat ordinea şi a statului membru al Uniunii şi anume Franţa.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se admite recursul reclamantei, vor fi casate atât Decizia instanţei de apel cât şi sentinţa instanţei de fond. În rejudecare se va admite cererea reclamantei şi se va dispune limitarea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului pe timp de 6 luni pe teritoriul Franţei, în temeiul prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 care, în speţă, sunt în concordanţă cu norma comunitară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 138 A din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 57 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor şi în rejudecare admite cererea.
Dispune limitarea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului I.V.S. pe teritoriul Franţei pe o perioadă de 6 luni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7426/2006. Civil. Declararea judecătorească... | ICCJ. Decizia nr. 7335/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
