ICCJ. Decizia nr. 7426/2006. Civil. Declararea judecătorească a morţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7426
Dosar nr. 11756/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 184/F din 27 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a admis cererea formulată de reclamantul H.E.F. prin care a solicitat declararea morţii prezumate a părinţilor săi HG şi H.I.
Prin Decizia civilă nr. 2147 din 27.20.2004 Curtea de Apel Cluj a respins apelul declarat de C.E. şi T.Z. împotriva hotărârii instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de aceleaşi părţi, împotriva deciziei pronunţate în apel, prin Decizia nr. 5703 din 28 iunie 2005 şi a trimis cauza spre soluţionarea apelului aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia civilă nr. 177/A/2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie s-a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienţii C.E. şi T.Z.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, intervenienţii C.E. şi T.Z. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 6 şi 9 C. proc. civ.
Recursul va fi admis pentru motivul de ordine publică, invocat din oficiu de Înalta Curte, referitor la necompetenta materială a Curţii de Apel Cluj de a soluţiona apelul ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr. 219/2005.
Astfel, Înalta Curte este instanţa competentă să soluţioneze recursul pentru că Decizia recurată a fost pronunţată la data de 2 iunie 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, deci nu mai sunt aplicabile dispoziţiile tranzitorii din art. II ci cele din art. 4 pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj de a soluţiona apelul, aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Această instanţă de apel a fost reinvestită să judece apelul prin Decizia nr. 5703/28 iunie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de casare cu trimitere spre rejudecarea apelului.
Ulterior, la data de 14 iulie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 219/2005 care a prevăzut la art. II alin. (1) că procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii, iar la alin. (2) că apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
Întrucât la data judecării apelului competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă aparţinea judecătoriei iar cea a judecării apelului tribunalului, Curtea de Apel Cluj trebuia să constate că nu mai este competentă să soluţioneze apelul şi făcând aplicarea art. I din Legea nr. 219/2005, să trimită cauza spre soluţionare Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Neprocedând astfel, s-a încălcat o normă de competenţă de ordine publică care poate fi invocată în orice fază procesuală, de oricare dintre părţi, sau de instanţă din oficiu.
Pentru acest motiv în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3, art. 158 şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ. şi în consecinţă se va admite recursul se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza la Tribunalul Bistriţa devenit competent să rejudece apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienţii C.E. şi T.Z. împotriva deciziei nr. 177/A din 2 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7418/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7338/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
