ICCJ. Decizia nr. 7375/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7375
Dosar nr. 4602/62/2006
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC B. SA Braşov, prin lichidator SC C.E. SA Bacău a emis Decizia nr. 20 din 22 noiembrie 2005, prin care au fost respinse notificările nr.163/N, 168/N şi 170/N din 11 iulie 2001, formulate de petentele A.E. şi A.V., cu motivarea că actele pe care acestea le-au depus pentru dovedirea calităţii de persoane îndreptăţite nu au fost legalizate sau certificate, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr. 10/2001 şi normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Contestaţia formulată de contestatoarele A.V.P., A.E., C.E., B.M. şi B.Ş. împotriva acestei decizii a fost respinsă, prin sentinţa nr. 492/S din 23 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, prin Decizia nr. 36/Ap din 24 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs contestatoarele, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că au făcut dovada dreptului de proprietate asupra liniei ferate industriale, prin contractul încheiat la data de 11 aprilie 1944, vânzătoare fiind SA I.F.A. SA, contract în care se menţiona că a fost vândut şi terenul de sub linia ferată, chiar dacă identificarea acestor terenuri a fost imposibilă la data încheierii contractului şi că au dovedit preluarea şi exploatarea efectivă a acestei linii ferate, chiar şi după data naţionalizării.
Recurentele au mai susţinut că au făcut dovada dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 noiembrie 1943 şi în privinţa uzinei de prelucrare a lemnului din localitatea Comandău, cu toate instalaţiile industriale şi a imobilului denumit Vila Kovacs din aceeaşi localitate.
Totodată s-a mai susţinut că bunurile ce formează obiectul litigiului au fost inventariate cu ocazia preluării lor de către Statul Român, prin Ministerul Agriculturii.
Recursul este nefondat.
Confirmând soluţia instanţei de fond, instanţa de apel a reţinut corect, pe baza probelor administrate în cauză, nedovedirea dreptului de proprietate al contestatoarelor sau al autorilor acestora cu privire la calea ferată şi celelalte imobile ce formează obiectul litigiului, drept de proprietate ce nu a fost înscris în cartea funciară.
Instanţele au stabilit legal şi faptul că nu poate fi dovedit transferul dreptului de proprietate prin înscrisuri sub semnătură privată.
Aşa fiind, se constată că a fost făcută o corectă aplicare a legii stabilindu-se că nu a fost făcută dovada de către contestatoare a calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, procesul-verbal de inventariere a bunurilor mobile şi imobile datat 27 noiembrie 1954 neputând suplini lipsa altor probe, acesta fiind întocmit fără a fi fost verificat dreptul de proprietate asupra bunurilor.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii A.V.P., A.E., C.E. şi B.M. împotriva deciziei nr. 36/Ap din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7477/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7333/2006. Civil → |
|---|
