ICCJ. Decizia nr. 7382/2006. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7382
Dosar nr. 32801/3/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1378 din 3 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, a respins ca nefondată excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată; a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în condiţiile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, reclamantul nu are calitatea de participant la un proces penal, în nici o împrejurare, neajungându-se la trimiterea în judecată a vreunei persoane, sau a sa, ci este un petiţionar ale cărui plângeri au primit rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, confirmate în căile de atac.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 299 din 14 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.V., împotriva sentinţei civile nr. 1378 din 30 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, fiind vorba de plângeri penale este necesar a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 504 C. proc. pen. Că reclamantul nu se află în nici una din situaţiile prevăzute de art. 504 C. proc. pen.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a făcut recurs reclamantul P.V., criticând-o ca fiind nelegală deoarece instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, precum şi dispoziţiile art. 504 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
În speţă, reclamantul P.V. a solicitat primăriei Timişoara acordarea unui ajutor bănesc pentru plata energiei termice, astfel cum prevede Legea nr. 116/2002, respectiv suma de 30.000.000 lei, motivat de faptul că a acumulat datorii la plata întreţinerii către Asociaţia de locatari, unde domiciliază în valoare de 28.226.554 lei, la data de 24 aprilie 2003. Răspunsul Primăriei Timişoara fiind unul negativ, motivat de faptul că nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 116/2002.
Într-o atare situaţie reclamantul a formulat plângere penală împotriva funcţionarilor primăriei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 247, art. 215, art. 289 şi art. 219 C. pen.
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, fiind vorba de plângeri penale, este necesar a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 504 C. proc. pen.
Acest din urmă text de lege prevede cazurile care dau dreptul la reparaţie şi anume: orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârşit fapta imputată ori că această faptă nu există; are dreptul la repararea pagubei şi persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate în alineatul precedent, a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată.
În speţă reclamantul nu se află în nici una din situaţiile menţionate mai sus, astfel că instanţa de apel în mod judicios a pronunţat o decizie temeinică şi legală.
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de reclamant ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva deciziei nr. 299/A din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7278/2006. Civil → |
|---|
